Recomandare serial (5): DA VINCI’S DEMONS

Salutare tuturor! Eu sunt Alex sau Alexei (cum vreţi) şi de acum înainte voi publica articole pe acest blog în legătură cu diverse chestii.

M-am decis să încep cu o categorie pe care Răzvan a lăsat-o în paragină: cea a recomandărilor de seriale. Acum, eu-s un mare amator de seriale şi le prefer filmelor pentru că durează mai mult. Iar dacă sunt bune, normal că-mi place să ştiu cât mai multe. Dacă nu-s bune… ca la fiecare lucru, există şi-o parte proastă.

da-vincis-demons-posterAşa, primul serial pe care-l voi recomanda este unul nou, apărut anul acesta. Evident, din titlu v-aţi dat seama deja despre ce e vorba: DA VINCI’S DEMONS.  Tot la fel de evident este şi că producţia are în centru viaţa lui Leonardo da Vinci, mai exact timpul său petrecut în Florenţa şi legăturile pe care acesta le-a avut cu puternica familie Medici.

Acum să nu vă gândiţi că serialul este unul biografic. Nici pe departe. De fapt, cam singurul lucru pe care l-au respectat producătorii este contextul istoric… şi nici pe el în totalitate.

Leonardo din serial nu are aproape nimic în comun cu cel din realitate. Iar realitatea istorică este schimbată frecvent.

***SPOILER***

Un exemplu în acest sens este episodul 6 (cred) al primului sezon, în care da Vinci are o întrevedere cu Vlad Ţepeş… da, aţi auzit… sau citit bine. Evident, Ţepeş este prezentat mai degrabă ca Dracula. Sunt şi câteva informaţii istorice, deşi într-o mică parte greşite (Vlad NU  a fost prinţul Transilvaniei…). Oricum, domnitorul valah se autodescrie ca fiind un slujitor al lui Lucifer, care l-a ajutat, se pare, să scape din temniţele turcilor. Se face o referire la cetatea Poenari, unde se desfăşoară întâlnirea, care nu seamănă cu cel din realitate, iar ţinuturile peste care domneşte Ţepeş sunt veşnic întunecate şi sinistre. BUHUHU!

***SPOLER***

Cu toate acestea, serialul s-a dovedit a fi supercaptivant. Am urmărit toate cele 8 episoade ale primului sezon într-o zi, ceea ce spune multe, având în vedere că am un deficit de atenţie. Sezonul al doilea va debuta în aprilie anul viitor.da-vincis-demons-573275l

Din distribuţie fac parte Tom Riley, Laura Haddock (da, salivăm deja :)) şi Gregg Chillin, iar regia a fost asigurată în mare parte de David S. Goyer, cunoscut pentru munca sa în universul DC Comics (THE DARK KNIGHT & MAN OF STEEL).

Vizual, DA VINCI’S e un festin, chiar dacă nu respectă neaapărat convenţiile vremii: de exemplu, vestimentaţia pare luată dintr-un magazin şic din zilele noastre. Dar asta nu schimbă faptul că, luate în totalitate, scenele arată foarte mişto.  

Ca un plus, descrierea de pe Cinemagia sună cam aşa:

Serialul urmăreşte poveştile nespuse despre viaţa lui Leonardo Da Vinci în anii săi petrecuţi în Florenţa Renascentistă. În vârstă de 25 de ani, artist, inventator, spadasin, amant, visător şi idealist, el se lupta cu graniţele propriului său timp şi realităţi, pe măsură ce începe nu numai să vadă viitorul, dar să-l şi inventeze.

Nu prea mult, dar te face curios… sau cel puţin m-a făcut pe mine.

Ca un avertisment de final, dacă sunteţi pudici nu încercaţi să urmăriţi. DA VINCI’S DEMONS este o producţie în genul GAME OF THRONES sau SPARTACUS, deci e ceva conţinut pentru adulţi pe-acolo. Hmm… dar când a oprit asta pe cineva? :)

Da Vinci’s Demons trailer

No more “paranormal romance”!!! Please!

Poate că mulţi dintre voi şi-au dat seama din titlu despre ce este vorba. Şi poate că la fel de mulţi aţi ajuns pe acest blog pe baza căutărilor genului literar (mda…) de mai sus, gen pe care l-am găsit mereu interesant… sau cel puţin îl găseam, înainte ca sute de variante nereuşite al unui original bine realizat să înceapă să apară pe rafturile librăriilor.

Nu mă înţelegeţi aiurea: îmi place să citesc o carte cu vampiri (vârcolaci, nemuritori, fantome sau ce mama naibii or mai fi!), atâta vreme cât:

1. Ideea e câtuşi de cât abordată în mod original.

2. Dacă lipseşte originalitatea, atunci cel puţin cartea să nu pară scrisă de un copil de clasa a cincea!

3. Romanul să aibă cantităţile de paranormal şi romance bine dozate (sa ne înţelegem – dacă arunci nişte vampiri-globuri de discotecă în scenă asta nu înseamnă că e paranormal!). Consider că tiparul fantasy-ului trebuie să fie vizibil, bine documentat şi, în măsura în care se poate, credibil!.

Dacă o carte are cel puţin una dintre cele trei ingrediente de mai sus, atunci poate fi definită, cel puţin din punctul meu de vedere, ca o lectură acceptabilă.

Acum, ca să nu o mai iau pe ocolişuri, să vă dau câteva exemple. Să începem cu cele bune: seria VAMPIRII SUDULUI (sau TRUE BLOOD, pentru cei cărora le place serialul), ce-i are ca protagonişti (cel puţin în mare parte) pe omniprezenţii vampiri, dar şi vârcolaci şi creaturi care mai de care mai ciudate (însă introduse în text nu doar pentru o paradă a ciudăţeniilor, cum am văzut de atâtea ori, ci cu un motiv bun!), plus o telepată.  Scurt şi la obiect: m-a fascinat întotdeauna! Şi deşi deja am citit zece volume din serie, tot mai vreau! Asta e semnul că acele cărţi au fost cu adevărat BUNE! Alt exemplu pozitiv: cărţile lui ANNE RICE. Puţin mai… stilate şi mai clasice din anumite puncte de vedere, dar, incontestabil, bine scrise!

Desigur, din pĂcate, părţile proaste sunt întotdeauna mai numeroase decât cele bune… O să iau primul exemplu care-mi vine în minte (şi care a fost picătura care a umplut paharul) şi anume ultima carte citită: RITUALUL, primul volum din seria CERCUL SECRET (şi ultimul pentru mine), scrisă de L.J. SMITH. Am citit cartea din două motive: primul – sinopsis-ul suna  bine – în special parte cu un sabat al vrăjitoarelor! (păcat că asta a fost singura parte luminoasă…), iar cel de-al doilea – am vrut să văd cum scrie L.J. SMITH (pentru că, hai să recunoaştem, s-a făcut mare varză cu ea – cred că e o ea – în ultima vreme). Dezamăgire cruntă! Primul lucru care a făcut cartea una dintre cele mai amare lecturi ever a fost stilul autoarei (ce mă îndoiesc că a avut vreo legătura cu traducătorul, care, după câte se vede, a încercat să mai salveze câte ceva, deşi era evident că nu e nimic de salvat). Nu ştiu nimic despre autoare şi nici nu intenţionez să aflu, dar judecând după modul în care scrie (bineînţeles, în comparaţie cu alţi autori ai aceluiaşi gen – mi se pare corect să fac această comparaţie) cred că e undeva în şcoala generală, sau poate în primul an de liceu (a nu se face generalizare – ex: Paolini a scris Eragon la 15 ani şi aceea a fost o carte cu adevărat bine compusă!). Apoi personajele sunt plate, în special protagonista, înscriindu-se în tiparul deja faimos de fată lipsită de popularitate, mediocră şi mototoală chiar, care accidental se îndrăgosteşte de tipul cu puteri supranaturale, iar acţiunea lipseşte cu desăvârşire! Deşi volumul e foarte scurt, l-am terminat în cam două săptămâni (şi asta pentru că pur şi simplu nu-mi place să las lucrurile neterminate).

Alt exemplu: NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ, de HEATHER DAVIS. E de ajuns să spun că are cam aceleaşi probleme cu romanul de mai sus, lectura neputând fi descrisă decât ca banală.

Apoi CĂDEREA, primul volum din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING, de LIZ BRASWELL, carte care cade în penibil mai rău decât celelalte două.

Cred că unora nu v-a scăpat faptul că aproape toate titlurile prezentate aparţin editurii Leda. Motivul e simplu: editura Leda, care obişnuia să publice cărţi (foarte) bune până acum vreo doi ani, a început să aducă pe piaţa românească o grămadă de… sincer, gunoaie. Există, bineînţeles, şi excepţii, aşa cum am arătat şi arătat. Deşi probabil vă gândiţi că apreciez seria VAMPIRII SUDULUI doar pentru că nu face parte din noul val, însă nu e aşa. Şi acest nou val are valorile lui, dar ele sunt infime în comparaţie cu eşecurile. Spre exemplu, o serie de  cărţi pe care o pot descrie oricând ca fiind remarcabilă, este FORŢELE RĂULUI ABSOLUT, a lui KELLEY ARMSTRONG. Romanele, trei la număr, pe lângă faptul că sunt bine scrise şi au personaje… tridimensionale (e primul termen la care m-am gândit), sunt şi pline de suspans, deloc previzibile şi, cred că cel mai important, genurile paranoramal şi romance sunt atât de bine împletite, încât cred că aproape orice cititor ar da credit autoarei.

În final (nu mai are rost să continui, pentru că oricum am impresia că lumea o să-mi sară-n cap din cauza acestui articol), ţin să precizez că nu faptul că sunt publicate cărţi proaste mă deranjează (fiecare e liber să citească ce doreşte), ci că, din cauza numărului lor, alte cărţi, inevitabil mai bune, sunt lăsate deoparte şi, prin urmare, eu (ca cititor) pierd şansa de a le citi (pentru că, trebuie să admitem, citeşti mai uşor în limba română decât în orice altă limbă – engleză în general, lucru foarte firesc de altfel).

That’s all folks!

P.S. – cine are chef de o povestioară fantasy, care NU are nimic de-a face cu vreun vampir :), click aici.

SUPERNATURAL – sezonul 6!

Dap, a inceput sezonul sase (Si ultimul din pacate!!) al SUPERNATURAL. Pentru cei ce nu stiu despre ce vorbesc, aveti mai multe informtii aici, aici si aici. Si acum, revenind la sezonul sase, deja au aparut doua episoade, unul chiar vinerea aceasta.

Primul lucru care m-a impresionat. Noul opening:

Imi place atat de mult sunetul de sticla sparta! Apoi, un alt lucru de apreciat este talentul noului regizor, desi Eric Kripke inca se mai ocupa de serial. Acum, pentru inceput… sau al doilea incepu, aveti mai jos promo-ul de la ptimul episod al sezonului 6:

Acest episod incepe destul de ciudat pentru un fan al serialului. Foarte… obisnuit. Cu Dean ducand o viata FOARTE normala alaturi de Lisa si pustiul ei, Ben. Si uite asa trece un an si la un moment dat Dean incepe sa se gandeasca ca tot cosmarul luase sfarsit. Si atunci se intampla, toate deodata, intr-un val: intoarcerea lui Sam si a bunicului lor ce fusese ucis, plus o banda de vanatori si noi rude de care Dean nu avea habar si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, apar si djinni, care ii indeplinesc fostului vanator cele mai mari temeri. Una peste alta, a fost un episod pe cinste, desi multi nu l-au apreciat. Cu toate acestea, comparand cu episodul al doilea, pe care tocmai l-am vizionat, cam decade…

Acum al doilea episod. Incepem, bineinteles, cu promo-ul:

Inceputul acestui episod a fost de-a dreptul halucinant. Si finalul a fost si mai si. Pe scurt: un nou caz, unul mai ciudat decat altele, skinwalker-i… sau mai mult de atat. Si o multime de secrete. Samuel (bunicul) se pare ca ascunde o multime de secrete, Dean nu are incredere in el, dar nici in Sam, neavand nicio explicatie pentru subita lor intoarcere. In acelasi timp, relatiile lui Dean cu Lisa si Ben incep sa se raceasca, iar acesta isi da seama ca stand langa ei nu face decat sa-i puna in pericol. Si cu acest episod, pot spune ca SUPERNATURAL e din nou pe val. Si asta se vede si din rating-ul obtinut!

Si, ca sa inchei frumos, va las promo-ul pentru al treilea episod si o melodie pe care fanii acestui serial o stiu cu siguranta!

Da! Cas se intoarce!!!!!!!!!!!!

KANSAS – Carry on my wayward son

Doctor Who (4SR)

Deci, m-am intors. Din fericire pentru mine, din pacate pentru voi! M-am pierdut cam doua luni printr-o padure si asa se explica absenta mea… sau nu, era ceva legat de vikingi, dar oricum, ce come back mai bun decat cu un articol SR. Pentru cei ce nu stiu, asta inseamna “Serial Recomandat”. Adica eu va recomand un serial ce mi se pare bun – sau foarte bun – si voi va uitati la el – daca vreti, bineinteles!

Asa, deci am hotarat sa va povestesc despre proaspata mea obsesie – sau megaobsesie mai bine zis: DOCTOR WHO, o serie tv ce a facut furori pana si in Romania!

Actualul DOCTOR WHO, un remake dupa serialul omonim din 1963, are pana in prezent cinci sezoane, plus unul suplimentar cunoscut ca “unknown season” si un al saselea sezon este programat pentru luna decembrie a acestui an. In plus, s-au facut si filme, deci aveti ce sa vizionati. Si daca tot am ajuns la asta, un astfel de film va fi maine, 7 septembrie, de la ora 23:50 (da, cam tarziu, dar merita!) pe AXN SCI FI – programul care difuzeaza aventurile Doctorului. Filmul, tradus la noi ca DOCTOR WHO: CROAZIERA – in original DOCTOR WHO – VOYAGE OF THE DAMNED, are 72 de minute si prezinta o poveste a… Titanicului spaţial. Deci… irezistibil (chiar daca nu ma dau in vant dupa TITANIC).

Acum sa va povestesc despre serial. Povestea este cea a Doctorului, ultimul din măreţii Stăpâni ai Timpului, si a Tardisului sau, o masina a timpului deghizată sub forma unei cabine de politie – dar care este muuult mai mare in interior. Intr-unul dintre episoade Doctorul este descris ca “cel care arde in centrul timpului”. Frumos, nu? Si de-a lungul sezoanelor, fiecare de doar 13 episoade (lucru foarte enervant!), Doctorul are mai multi insotitori, dintre care cel mai mult se evidentiază Rose Tyler (Billie Piper) si Martha Jones (Freema Agyeman). Pe Rose o aveti in poza de mai sus, iar pe Martha in cea de mai jos.

Doctorul, care in primul sezon este jucat de Christopher Eccleston, este stapanul spatiului si al timpului, cel care previne toate marile catastrofe, sau cel putin incearca. Din cel de-al doilea sezon Christopher este inlocuit de David Tennant, care s-a dovedit a fi Doctorul perfect! Atat de amuzant incat am ras in hohote!

Stiu serialul de cativa ani si cu toate acestea nu m-am dat niciodata in vant dupa el… pana acum! Sunt atat de obsedat incat aproape ca am facut rost de toate episoadele! Deci, daca vreti sa urmariti si voi DOCTOR WHO, AXN SCI FI va sta la dispozitie in fiecare seara de luni pana vineri de la ora 00.00, cu cate doua episoade de aproximativ 60 de minute fiecare! A, am uitat sa va spun ca muzica pentru serial a fost creata de TWO STEPS FROM HELL, care au realizat soundtrack-uri si pentru filme ca STAPANUL INELELOR, PRINTUL DIN PERSIA, INFRUNTAREA TITANILOR si multe alte filme care au facut istorie? Da, probabil ca am uitat. Uitati mai jos opening-ul de la DOCTOR WHO si un tailer.

DOCTOR WHO – Opening

DOCTOR WHO – Trailer season 3

Deci, uitaţi-va! Ce mai asteptati?!

DEATH NOTE – o noua ecranizare programată pentru 2011!

Da, ati auzit bine! Dupa ce anime-ul a fost ecranizat in doua filme… de fapt trei, daca luam in considerare si L CHANGE THE WORLD, se pare ca va fi transpus din nou, de data aceasta de catre compania WARNER BROS AMERICA!

Si vestile bune nu se opresc aici! Conform unor zvonuri din distributie vor face parte:

1. Johnny Deep in rolul lui L

2. Zac Efron in rolul rolul lui Light Yagamy/Kira

Deci, nu ne ramane decat sa ne bucuram!

A, si va las si un mic cadou!

SUPERNATURAL – sezonul 5

Dap, dap, dap. Am asteptat sa se stranga mai multe episoade (mai exact 5 – ultimele 5 episoade ale sezonului 5) si aseara, timp de aproape patru ore, am stat pur si simplu lipit de ecranul calculatorului!

A fost atat de… TARE!!!!!

Sezonul 5 din SUPERNATURAL aduce in prim plan intunericul ridicat la cel mai inalt nivel. Lucifer umbla liber pe pamant, in corpul unui “vasal” (ce l-a acceptat de buna voie) care nu-i poate sustine imensa putere,

Primul vasal al lui Lucifer

cei patru Calareti ai Apocalipsei (Razboiul, Foametea, Ciuma şi Moartea) au fost eliberati si ei, iar atat ingerii, cat si demonii sunt pe urmele fratilor Winchester. De ce? Pai sa va explic. Apocalipsa va veni. Asa este scris. Iar la sfarsit, Lucifer si Michael, cel care l-a doborat si prima data pe “purtatorul de lumina” (caci asa este traducerea din ebraica a numelui lui Lucifer) se vor confrunta. Dar fiecare are un nevoie de un vasal si aici apare marea problema: o afacere planuita inca de la inceputul lumii: vasalii sunt Sam – pentru Lucifer – si Dean Winchester – pentru Michael.

Si deci cei doi frati sunt condamnati atat ingeri, care asteapta cu atata nerabdare apocalipsa si distrugerea oamenilor, niste fiinte pentru care Dumnezeu i-a trecut in plan secund, cat si de demoni, care doresc sa detina intreaga lume, insa ei nu stiu un lucru: Lucifer, creatorul lor, nu da doi bani pe ei. “Doar niste unelte”, dupa cum spune chiar el.

Bineinteles, fratii Winchester incearca toate metodele posibile de a evita lupta dintre ei, printre care si Coltul, revolverul creat de Samuel Colt si care poate distruge orice fiinta – mai putin cinci elemente deosebite ale creatiei, printre care si “purtatorul de lumina”. Numai un inger poate ucide alt inger (adica sa-l ucida de tot, nu sa-i distruga doar vasalul). Pentru cei ce nu realizeaza, Lucifer e un inger, un arhanghel de fapt, “cel mai frumos dintre ingerii Domnului”. Ei bine, se incearca si aceasta varianta: insusi arhanghelul Gabriel incearca sa-si ucida fratele, insa fara succes. Gabriel este distrus teribil de usor!

Moartea lui Gabriel

Asadar, confruntarea finala e inevitabila… sau asa pare. Intre timp, fratii mai afla ceva: singura solutie acceptabila este incarcerarea arhanghelului Lucifer inapoi in iad si gasesc si modul in care sa o faca: o poarta spre iad, deschisa de cele patru inele, purtate de fiecare dintre cei patru Calareti al Apocalipsei.

Cele patru inele ale Calaretilor Apocalipsei

Cu chiu si cu vai Sam si Dean reusesc sa puna mana pe primele trei inele, dar mai ramane de obtinut cel al Mortii. Si aici apare o surpriza ce m-a dat pur si simplu pe spate: Moartea le da inelul de bunavoie! De ce? Din nou va explic: Moarte il vrea cu orice pret pe Lucifer inlantuit iarasi in iad. Dupa cum spune chiar Calaretul: “Un amarat de copilas m-a supus pe mine, cu o prostie de vraja.” Si un alt lucru, un dialog:

MOARTEA: Sunt batran, Dean, mai batran decat iti poti inchipui.

DEAN: Cat de batran?

MOARTEA: La fel de batran ca Dumnezeu, poate chiar mai batran. Tine minte, toate au un sfarsit: tu, pamantul, chiar si Dumnezeu!

DEAN: Adica o sa-l seceri pe Dumnezeu?!

MOARTEA: Da, cand va veni timpul.

Uluitor, nu?

Oricum, cei doi frati obtin cele patru inele. Acum o alta enigma: cum sa-l atraga pe Lucifer in iad. Si solutia gasita a fost de-a dreptul disperata: Sam se hotaraste sa accepte targul cu arhanghelul si sa-l lase sa intre in trupul sau, apoi, cat inca mai detine controlul, sa se arunce prin poarta…

Nu spun nimic!

Numai ca… de fapt nu va mai spun: descoperiti singuriAm spus-o si o mai spun: acesta este cel mai bun serial de televiziune facut vreodata! Credeti ca mint? Atunci urmariti-l!

Va las acum un fel de trailer de prezentare pentru sezonul 5. Uitati-va, nu sunt decat vreo cateva minute. Daca nici trailerul nu va face curiosi ma dau batut!

Ei, cum e, va place?

P. S. – SUNT RAZVAN SI CITESC!!!