Ravencloud

Se misca usor, atenta pana si la cel mai mic sunet. Negura o inconjura din toate partile, iar durerea si agonia ii strangeau inima ca o gheara, necrutatoare, cruda, lipsita de orice urma de mila. Alerga pe cat o tineau puterile de repede, tinandu-se cu mana de umarul din care i se prelingeau firisoare stacojii, peste degetele ce incepusera sa-i amorteasca din cauza durerii. Stia ca daca o vor prinde, sfarsitul se va strange in jurul ei asemenea unui lant, ranind-o, zdrobind-o, strivind-o… nu putea lasa sa se intample asa ceva, pur si simplu nu putea! Nu dupa cate facuse, dupa cate indurase si dupa toata suferinta prin trecuse, fara ca nimeni sa-i intinda o mana de ajutor, pe cand ea pusese viata acelor nenorociti de tradatori pe primul loc… cum putuse sa fie atat de naiva, si mai mult decat atat, slaba. Atat de slaba! Mila e pentru cei slabi, iar eu am dat dovada de mila, am vrut sa-i ajut, am vrut… am fost o proasta! Cum oare credeam ca ma vor proteja pe mine si cauza mea. Mereu am fost singura, mereu voi fi singura si nici chiar el nu-mi va fi alaturi.

Respira sacadat, incercand sa nu resimta durerea apasatoare ce-i intepa plamanii. Incepuse sa schioapete si sa faca din ce in ce mai mult zgomot. Nu era bine absolut deloc. Desi nu mai auzea zgomote de pasi apropiindu-se era convinsa ca vor veni dupa ea. In fond ea detinea ceea ce ei visasera dintotdeauna… puterea, sansa de a conduce intreg Arayn-ul, de a subjuga popoarele, de a inrobi, de a distruge… Mai bine murea decat sa le ofere o astfel de oportunitate.

Dar… Se opri. Era gata din nou sa-si dea viata pentru acei nerecunoscatori aroganti. Desi inconstient, indeplinise iarasi rolul de sacrificiu pentru pastrarea acelei „chestii” detestabile pe care ei o numeau… pace. Nu…

– NU! Isi acoperi gura cu mainile, dandu-si seama cat de strident sunase vocea ei. Era mirata si infricosata in egala masura: mirata de tonul oribil al propriului glas si infricosata de posibilitatea deconspirarii pozitiei. Apoi gandurile acelea sumbre si chinuitoare preluara din nou controlul asupra mintii ei. Si-ar fi dat viata pentru pace, ar fi acceptat sa fie o martira, chiar daca nu i-ar fi pasat nimanui de asta… Doar asta ar fi vrut tata! Un erou in familie, cineva care sa-si dea viata pentru netrebnicii aceia… dar si el e printre ei… O lacrima solitara ii uda obrazul catifelat si cazu in genunchi. Ea nu era asa. Ei ii pasa, era ingrijorata pentru Damian, chiar daca el o tradase… il iubea. Trebuia sa faca asta. Pentru el, pentru toti… pentru mine. Daca avea sa moara, macar avea sa aiba constiinta impacata. Constiinta? Rase in sinea ei. Nu pricep de ce trebuie sa existe ceva atat de inutil. Ei ucid, ei fac rau fara sa aiba constiinta si castiga, numeni nu-i pedepseste, NIMENI! Dar vor plati! Vor plati cu varf si indesat!

O hotarare de nezdruncinat puse stapanire pe ea, acea hotarare ce o caracterizase intotdeauna, ce o facuse sa treaca peste moartea mamei ei, peste ticalosiile tatalui si tradarea lui Damian. Se ridica si incepu din nou sa alerge, tinand urechile ciulite la orice zgomot, oricat de neinsemnat ar fi fost acesta. Stia perfect drumul dintre Erafraym si Ravencloud, dar doar pe cel principal. Niciodata nu luase in considerare traversarea Codrului Rethrorian pentru a ajunge la singurul loc unde putea fi in siguranta. Iar acum era nevoita sa faca asta.

Inca de cand pasise pe frunzele acelea de culoare intunecata, ce slaveau moartea, stiuse ca acea padure nu era una obisnuita. Ceva malevolent bantuia acele locuri. Pana acum acel ceva, umbra aceea amenintatoare, ii daduse pace si nu o considerase o amenintare, dar de cateva minute Yassuna se simtea privita cu o curiozitate sadica. Faptul ca apartinea rasei elfilor i se parea cateodata cea mai cruda fata a realitatii. Imagini tulburatoare incepura din senin sa i se perinde prin fata ochilor: contururi intunecate din care privea acea fiinta (oare?) oribila, tufisuri negre din care tasnea un nimic mai infiorator decat insasi moartea, ochi privind-o sardonic, necrutator si maraieli infernale ce sfasiau tihna noptii. Incerca sa-si inchida mintea, sa nu se mai gandeasaca decat la misiunea ei.

Concentrarea ii era nimicita de junghiurile ce ii faceau corpul sa se zbata in convulsii spasmodice. Cazu. Mana i se smulse de pe rana si sangele tasni in suvoaie ce se pierdeau in perdeaua parului incalcit. Incepu sa tuseasca, scuipand mici firisoare rosiatice, ce colorau covorul negru al padurii.

– Trebuie… trebuie sa continui, se imbarbata ea cu voce tare. Durerea era de nesuportat. O simtea sfredelind-o, curgandu-i prin vene asemenea unei oravi ce se raspandea cu o rapiditate uluitoare, inrobind-o.

– NU! Hotararea aceea fara de impotrivire o cuprinse din nou. Cu mana sanatoasa rupse o parte din bluaza zdrentuita si isi acoperii rana, apasand  cat de puternic indraznea si se ridica, reluandu-si alergarea, insa cu o viteza mai mica. Concentreaza-te! Concentreaza-te la alergare. Nimic altceva… Dar era inutil. Viziunile o tulburau incontinuu. Firul realitatii se pierdea usor-usor prin vartejul format de negura padurii si culorile sterse si mohorate ale imaginilor. Isi simtea capul vajaind, era ametita si corpul ei urla de durere, insa nu putea sa se opreasca, nu avea voie!

Vantul incepu sa urle, vuindu-i in urechi si ametind-o si mai mult cu fiecare secunda in care-i statea in cale. Dar oare era vantul? Te rog sa fie doar… Dar nu era, nu putea fi… frunzele nu se miscau, iar acel sunet jos devenea din ce in ce mai ascutit si mai strident, amenintand sa-i sparga timpanele. Inceteaza! Te rog, inceteaza! Si se opri. Locul ii fu luat de o liniste profunda, apasatoare, de care insa Yassuna nu se putea bucura. Din viziuni incepusera acum sa razbata strigate sfasietoare, strigatele ei… Simti cum umbrele o invaluie si se prabuseste, cazand incontinuu intr-un abis fara forma, nesfarsit… neant impingand la disperare, nebunie ce ameninta din colturile indepartate ale mintii. O explozie agonizanta de lumina, o durere dincolo de orice imaginatie si Yassuna inspira lacom aerul rece al noptii. Gandurile ii erau acum usoare si linistite, iar durerea aceea imposibil de suportat disparuse fara urma. Se ridica usor, privind uluita in jur: o lumina alba, purificatoare, se ridica chiar din pamant, copacii, tufisurile si toate celelalte devenind  doar contururi neclare… o realitate iluzorie, himerica, ce o prinsese in mreje… o realitate din care nu voia sa plece.

– Ai o misiune, ai un dar, ai puterea de a intrepta raul si de a recladi gloria luminii de odinioara… Nu o ignora pentru propria-ti fericire. Destinul e in mainile tale. Nimic nu e prestabilit. Ai puterea: folosesti-o sau nu o folosi. Totul ramane la latitudinea ta. De acum incolo tu decizi soarta semenilor tai. Doar tu poti sa-i salvezi, la fel de bine cum ii poti distruge. Alege bine… alege ce este corect pentru noi toti. Vocea aceea uimitor de clara si de cristalina, asemanatoare unei adieri plapande de vant, se stinse si o data cu ea si acea lumina orbitoare, atat de benefica, lasand locul durerii si suferintei de dinainte de cadere.

– Voi reusi. Nu am de ales! baigui elfa ridicandu-se si pornind mai departe, resimtindu-se din cauza durerii la fiecare pas. Dupa cateva minute notiunea timpului se pierdu in acel intuneric rarefiat, insa Yassuna se simtea mai fericita decat fusese vreodata de la inceputul acelei calatorii lungi si grele. Chiar si acel misterios locuitor al padurii o incurajase sa continue si o facuse totodata sa realizeze cat de importanta era misiunea ce-i fusese incredintata… pana si el depindea de reusita ei.

Alerga asa, pierduta in acea tihna iluzorie, minute, ore sau chiar zile intregi. Nu-si dadea seama si nu o interesa. Si intr-un final efortul ii fu rasplatit. Ravencloud, orasul pierdut al elfilor, cucerit si recucerit de-a lungul miilor de ani de zeci de ori se intindea in fata ei. Era marturia unei maretii de mult pierdute, ultimele scantei ale unui soare ce luminase sute de generatii. Ruinele straluceau argintiu sub lumina palida a lunii, raspandind o aura fantomatica. Realitatea a devenit poveste, povestea a devenit mit, iar mitul din nou realitate. Yassuna isi amintea foarte bine povestea pe care mama ei, Astme, i-o spunea in fiecare seara, inainte de culcare, dar acum era atrasa decat de finalul acesteia: „… iar orasul va stralucii in fata celui sau celei ce ne va aduce salvarea sau nimicirea”. Da, ea era intr-adevar cea aleasa, numai ca daca nu savarsea totul cu intelepciune, o noua era a intunericului avea sa se pogoare peste pamant.

Cauta in buzunarul hainei si scoase de acolo ceea ce putea insemna inceput sau sfarsit, alfa sau omega. Cristalul stralucea puternic sub aura bizara a orasului, dandu-i Yassunei o stare ciudata de invulnerabilitate, umbrita de o uriasa responsabilitate. Pe umerii ei se afla soarta lumii, iar ea nu stia cu siguranta daca era pregatita pentru ceea ce avea sa urmeze.

Tropaituri din ce in ce mai puternice se auzeau dinspre Drumul Cenusiu, pricipala cale de legatura dintre Erafraym si Ravencloud. Umbre nedeslusite marsaluiau spre stravechiul oras al elfilor, in care flacara magiei incepuse din nou sa arda.

Vremea confruntarii finale venise. De asta depindea totul. Inceput sau sfarsit. Lumina sau intuneric. Supravietuire sau distrugere. Yassuna scoase un tipat ascutit, orasul fu inghitit de o explozie de lumina si haosul se dezlantui.

As vrea sa-i multumesc Oanei pentru acest prilej minunat de a-mi elibera excesul de imaginatie! Aceasta scurta povestire a reprezentat o adevarata provocare. Multumesc din nou!

4 thoughts on “Ravencloud

  1. Hei, e chiar mai misto decat povestea mea, nu-i corect😀 In plus ai reusit de minune sa o pastrezi pe Yassuna, aia nebuna si hotarata, asa cum am vazut-o eu prima oara. Bravo! Frumos. Dar mai asteptam sa se mai elibereze si altii de excesul de imaginatie. Insa mi-a placut tare. S-ar putea s-o premiez si pentru simplu fapt ca intr-un timp atat de scurt ai scris atat de frumos. Bravooo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s