Top 10 cărţi citite în 2009 şi mulţumiri!

Da, sper că acest top va deveni o tradiţie! Trecând peste unele lucruri, anul 2009 s-a dovedit a fi unul bun, plin de realizări. Şi aici ţin să menţionez câteva persoane care mi-au făcut viaţa mai frumoasă şi m-au încurajat, arătându-mi mai multă bunăvoinţă decât aş fi meritat! Chiar dacă o să enumăr aceste persoane pe rând, asta nu înseamnă că o privesc pe una cu mai multă importanţă decât pe alta. Aş vrea în primul rând să-i mulţumesc Oanei, pentru sfaturile ei valoroase şi pentru îndrumare. De asemenea îi sunt recunoscător că mi-a oferit o şansă pentru care, probabil, nu o să-i pot mulţumi niciodată destul! Apoi sunt Silvana şi Izel, sau Izel şi Silvana, care mi-au înviorat fiecare zi cu idei noi şi năstruşnice, din care ideile au curs cu nemiluita. La fel le datorez mulţumiri pentru prietenia pe care mi-au arătat-o, deşi nu am vorbit decât pe net. În continuare voi spune că îi sunt veşnic recunoscător lui Shauki, pentru că mi-a deschis ochii, arătându-mi zecile de regate fermecate ce mă aşteaptă ascunse în hârtie şi cerneală. Doru, mulţumesc pentru entuziasmul arătat, care m-a făcut să citesc mai mult decât mi-aş fi închipuit vreodată că este posibil! Nu în ultimul rând îi datorez recunoştinţă doamnei Didona Rădulescu, pentru bunăvoinţa, ajutorul, înţelegerea şi sfaturile ei nepreţuite! Şi ar mai fi multe persoane, pe care le rog să mă ierte că nu le-am amintit!

Acum topul:

10. THE SILMARILLION de J. R. R. TOLKIEN

9. THE CHILDREN OF HURIN de J. R. R. TOLKIEN

8. ZORI DE ZI de STEPHENIE MEYER

7. CHRISTINE de STEEPHEN KING

6. REGINA ELFĂ de OANA STOICA-MUJEA

5. SFIDAREA de SUZANNE COLLINS

4. EXPEDIŢIA de ANGIE SAGE

3. JOCURILE FOAMEI de SUZANNE COLLINS

2. TUNELE 3: ÎN CĂDERE LIBERĂ de RODERICK GORDON şi BRIAN WILLIAMS

1. ERAGON de CHRISTOPHER PAOLINI

Acum nu-mi mai rămâne decât să vă urez tuturor UN AN NOU FERICIT ŞI PLIN DE ÎMPLINIRI!

ERAGON de Christopher Paolini

Tot sunt întrebat în ultima vreme de ce scriu recenzii pentru cărţi mai vechi. Ei bine, răspunsul este cât se poate de simplu: abia acum citesc aceste cărţi. De ce? Pentru că nu am apucat să o fac până în ziua de azi. Şi apoi mai este o condiţie: o carte trebuie să merite să-i faci o recenzie. De exemplu am terminat de curând lectura la CARTOGRAFI ÎN ŢINUTUL MONŞTRILOR şi SPIOANA IMPERIALĂ, dar nu consider că vreuna merită efortul de a-i scrie o recenzie. Asta este, fiecare cu părerile lui!

Acum, întorcându-mă la subiect, ERAGON este cea mai bună carte fantasy citită anul acesta… mai bună chiar decât TUNELE 3 (gurile rele cred o să mă înjure).

Admit că prima dată când am auzit de autor mi-am zis: „Altul care îl copiază pe Tolkien”. Nici că puteam greşi mai mult! Şi chiar dacă acei urgali seamănă puţin cu orcii, asta nu schimbă valoarea acestei cărţi!

Primul volum din ciclul MOŞTENIREA ne spune povestea lui Eragon, un băiat orfan, crescut de unchiul său, ce găseşte în timpul unei vânători o piatră albastră, frumos şlefuită, ce pare valoroasă. Se gândeşte să o vândă pentru a compensa lipsa vânatului, dar ceea ce nu ştie este faptul că în curând va avea în tovărăşie un dragon şi că va deveni primul Cavaler adevărat din ultima sută de ani! Îi pune numele dragonului Saphira.

Ei, până aici toate bune şi frumoase, nu-i aşa? Dar el încă nu cunoaşte multe lucruri, cum ar fi faptul ca Galbatorix, stăpânul Imperiului, şi el un fost Cavaler, râvneşte ori să-l atragă de partea lui pe noul Cavaler, ori să-l ucidă. Astfel, viaţa lui Eragon devine tot mai ciudată şi mai periculoasă, până când unchiului său este ucis de doi slujitori ai regelui. Şi de aici aventura începe.

Călătorind prin locuri ciudate şi pline de pericole, Eragon, călăuzit de Brom, un povestitor ce se dovedeşte mult mai mult decât atât, învaţă străvechile taine ale Cavalerilor. Dar, după câte se pare, viaţa mai mult ia decât dăruieşte, iar Eragon descoperă acest lucru pe pielea proprie.

Într-o lume de legendă, conturată cu multă măiestrie de autorul, ce la acea vreme avea doar 15 ani, unde zidul ce separă binele de rău este mult mai subţire decât ar trebui, Eragon şi Saphira trebuie să înveţe cel mai important lucru: supravieţuirea.

Cu siguranţă un must have pentru orice cititor de fantasy!

Titlul românesc: Eragon

Titlul original: Eragon

Autor: Christopher Paolini

Editura românească: Rao

Editura originală: Alfred A. Knopf

Traducător: Cezar Octavian Tabarcea

Nota dată de mine: + + + + + (Chiar merita mai mult!)

YES! MY SWEET CHRISTMAS!

Cu această ocazie aş vrea să va urez tuturor, vouă, cei ce văd în cărţi şi filme un refugiu şi care îmi faceţi viaţa mai frumoasă, un călduros „La mulţi ani!” Sper ca acest Crăciun să vă aducă tot ceea ce v-aţi dorit! Şi, ce să mai spun… poate, CRĂCIUN FERICIT!

DEATH NOTE (2SR)

Da. Aşa e. În sfârşit am revenit şi eu cu un articol care are în titlu literele „SR”. Pentru cei ce au mai vizitat blogul, alegerea mea, deşi nu este previzibilă, nu se poate spune că este surprinzătoare. Probabil că atunci când am hotărât să scriu acest gen de articole am uitat să vă spun că alegerile mele pot include şi seriale anime (tocmai de aceea ar trebui să vă aşteptaţi în curând la recomandări ca BLOOD+ sau BLEACH).

Ştiu că nu m-am ţinut de cuvânt (am zis prima oară că scriu despre TRUEBLOOD), dar chiar nu am timp să urmăresc decât ce este la televizor. Calculatorul este rezervat pentru scris!

Acum, revenind la excepţionalul serial manga anime DEATH NOTE, puteţi găsi câteva informaţii interesante aici.

Astăzi, când am dat o căutare pe Google – DEATH NOTE -, am fost surprins să descopăr zeci, poate chiar sute de fan-site-uri.  Cu toate acestea, pentru a găsi nişte imagini mai speciale pentru această postare, am căutat pe net timp de cam o oră. Dar cred că o să vă placă… sau cel puţin aşa sper!

Şi tot căutând poze am aflat lucruri extrem de interesante, cum ar fi că există 13 volume sub forma unui fel de benzi desenate, după care s-a realizat serialul DEATH NOTE.

Povestea, ce se învârte în jurul uluitorului carnet al morţii, devine din ce în ce mai interesantă şi mai plină de răsturnări de situaţie. Pentru cei ce nu au urmărit încă niciun episod, aveţi în imaginea de mai jos câteva dintre regulile carnetului morţii.

Tot mai multe personaje fascinante îşi fac apariţia, poate cel mai semnificativ fiind Misa Amane, cel de-al doilea Kira, care deţine şi ea un carnet. Ba mai mult, în schimbul a jumătate din viaţă, deţine şi puterea ochilor Shinigamii (care pot dezvălui numele oricui se află în raza lor vizuală). Misa, o fană înfocată a primului Kira, acceptă să fie folosită de acesta drept armă, devenindu-i iubită.

Conflictul cu L devine tot mai intens, provocându-i serioase probleme lui Light, dar si Misei. Totuşi, un lucru rămâne neschimbat: caracterul unic al lui Ryuk, Shinigami-ul lui Light.

A, şi poate că cele mai interesante poze pe care le-am găsit, sunt cele care ilustrează diferite trăsături de caracter ale lui Light. Cel puţin mie mi se par de-a dreptul extraordinare!

(Titlul acestei imagini mi s-a părut foarte… hmm, plăcut! – Dead all around)

(Light wins)

(New world of Light)

(My favourite – Kira)

(No comment!)

(Light confident)

(Aici nu vă spun nici mort! Va trebui să ghiciţi!)

În concluzie, urmăriţi DEATH NOTE şi Animax!! Trust me, is awesome!!!!

SPLIT de Tara Moss

După o lungă, lungă, etc… absenţă de pe blog – pardon, bloguri – (şi o vacanţă binemeritată) am decis să revin cu o recenzie la o carte pe care am amânat-o prea mult timp: SPLIT de TARA MOSS. A doua parte a aventurilor frumoasei Makedde Vanderwall prezintă o nouă incursiune în lumea psihopaţilor şi a criminalilor în serie.

Mak se întoarce în oraşul ei natal, în Vancouver, nerăbdătoare să-şi încheie studiile, să scape de chin şi să-şi regăsească echilibrul. Însă, în loc de linişte, găseşte un Vancouver bântuit de groază şi de un misterios Vânător, care răpeşte studente, le torturează şi apoi le vânează ca pe nişte animale, împuşcându-le în spate.

În plan paralel, regăsim viaţa lui Makedde, tot mai dezastruoasă. De la evenimentul din Australia (mai multe detalii în recenzia la cartea FETIŞ), Mak este afectată tot mai mult de insomnie şi de vise tulburătoare. Mai mult, relaţia cu detectivul Andy Flynn se răceşte considerabil, iar când acesta apare din senin în Vancouver, totul devine pentru frumosul model un adevărat coşmar.

Ca şi în prima carte (poate chiar mai mult), TARA MOSS se axeaza pe un joc psihologic intens, acesta fiind prezent mai ales în gândurile din ce în ce mai confuze ale lui Mak, ce încearcă o nouă relaţie care se sfârşeşte dezastruos, ea fiind aproape ucisă.

Cu siguranţă un thriller superb! A meritat cele aproape două zile de lectură!

Titlul original: Split

Titlul românesc: Split

Autor: Tara Moss

Editura originală: Harper Collins Publishers

Editura românească: Leda

Traducător: Sorin Voinea

Nota dată de mine: + + + + şi 1/4 (din 5)

NEW MOON (LUNA NOUA) – ecranizare dupa romanul lui Stephenie Meyer

In sfarsit mi-am facut si eu timp sa vizionez NEW MOON, ecranizarea celui de-al doilea roman din seria AMURG, scrisa de STEPHENIE MEYER. Ce sa spun? Un film dragut, mai bine realizat decat primul si cu o viziune mai intunecata de a privi lucrurile.

Se poate recunoaste imediat maturizarea personajelor, in special a Bellei, care nu mai este atat de… impiedicata. Chiar daca nu in totalitate, se respecta jocul psihilogic prezent in carte, ceea ce m-a bucurat nespus. Cu toate acestea despartirea dintre Bella si Edward se face cam brusc.

Cel mai mult marturisesc ca mi-a placut jocul interpretat de Alice. Corect, convingator, neasteptat!

Cu toate acestea sunt cateva lucruri care iti atrag imediat atentia. Unul dintre acestea ar transformarea lui Jacob. Desi in carte este foarte bine subliniat faptul ca in timpul repararii motorului Bella il vede pe Jacob din ce in ce mai dezvoltat din punct de vedere fizic, lucrul acesta nu apare – sau parea prea putin – in film.

Un alt lucru batator la ochi apare in confruntarea cu familia Volturi. In film, Edward este aproape ucis, totul luand proportii exagerate fata de carte, unde nu este chiar atat de multa actiune. Si daca tot am ajuns aici, tin sa mentionez un lucru: actorii alesi pentru a-i interpreta pe Aro si Jane sunt surprinzator de bine nimeriti.

Trecand peste aceste inconveniente – si altele mai mici – filmul este placut si, in primul rand, bine realizat.

Va urez vizionare placuta!