TUNELE 4: MAI APROAPE, de Roderick Gordon şi Brian Williams

Cu încă o carte din seria TUNELE terminată, ai putea spune ca devine din ce in ce mai bine. Insa, dupa lecturarea cartii, iti dai seama ca exista si cateva minusuri. Sunt ele eclipsate aproape in totalitate de marile plusuri şi totuşi există. Dar s-o luăm cu începutul.

Actiunea se structurează pe mai multe planuri, cartea debutând aproximativ din locul unde se încheiase precedenta, cu cele două gemene Rebecca (care si de-a lungul acestui volum s-au dovedit a fi personajele mele preferate), una dintre ele grav rănită. După mai multe peripeţii, ele ajung în Noua Germanie, o imeansă aşezare construită la ordinul conducatorului Germaniei Naziste, Herr Hitler, în acea lume din interiorul lumii. După un anumit timp, în peisaj îşi face apariţia, în sprijinul celor două fete Styx, o întregă armată de Limitatori, soldati special pregatiti pentru supravegherea Adâncurilor. Şi de aici va puteti imagina ce s-a intamplat…

Oricum, daca veti citi romanul, veti descoperi ca lucrurile nu sunt atat de simple si asta pentru ca planurile celor doua surori se intersectează inevitabil cu cele ale lui Will, ale tatălui acestuia, Dr. Burrows, alaturi de care se afla Elliott. Şi se ajunge la o mare încurcătură, în vârful unei piramide la fel de mari, survolată de maşinării puţin mai mici şi colcăind de bizare fiinte asemenatoare copacilor. Nu, nu va faceti griji, nici nu ma astept sa intelegeti. Trebuie retinut doar ca originalitatea de care dau dovadă autorii este uluitoare.

Ce-l de-al treilea plan şi cel care cred ca mi-a placut cel mai mult îi are ca protagonisti pe Drake, Chester şi Eddie, un Styx răzvratit (sau asa pare) si tatăl lui Elliott. Cum nimic nu prea merge bine în lumea din interiorul Pământului, la fel se precipită lucrurile, poate chiar mai mult, şi în Suprasol. De această dată familia lui Chester se află într-un pericol de moarte, iar virusul Dominion trebuie distrus odată pentru totdeauna. Dar nimic nu merge ca pe roate şi de aici un lung şir de conflicte care te fac la un moment dat sa te intrebi cum poate o lucrare de fictiune sa fie atat de realista!

Al patrulea si ultimul plan îi apartine doamnei Burrows. Da, ati auzit bine, ba, în plus, acest personaj îşi face destul de puternic simtita prezenta de-a lungul romanului, trecand printr-o transformare care te lasa efectiv cu gura cascata!

Legat de final nu va dezvalui nimic, decat ca sfarsitul capitolului 36 este pur si simplu memorabil (nu-mi vine sa cred cat am putut sa rad!), iar epilogul desemnează adevăratul început al sfârşitului!

Asa, acum ca ati aflat cate ceva despre carte, e timpul sa va spun despre acele minusuri.

Pentru cineva care nu a citit primele trei carti din serie, nu va parea nimic neobsnuit, insa pentru o persona care a facut-o, primul lucru care va sari în ochi este traducerea. Bine, nu în primele zece pagini, ci pe parcurs. Se vede stilul usor diferit, parca mai putin cursiv si pe altocuri teribil de întortocheat, de trebuie să reiei propozitia de cateva ori ca sa pricepi mesajul. Prin urmare, am simtit lipsa lui Dan Dobos, lucru la care, sincer, ma asteptam!

Al doilea minus al cartii, si cred ca ultimul despre care voi vorbi, este acela ca in cazul volumului de fata Roderick Gordon, pentru ca lui ii apartin de fapt drepturile de autor, a tins spre descriptivitate, lucru de care, intr-adevar, este nevoie, insa la un moment dat am ajuns sa ma gandesc la un abuz. După cum o sa puteti observa, acest fapt este evident in special in primele 150 de pagini, actiunea intensificandu-se mai apoi şi ritmul devenind mai alert.

Per rotal, TUNELE 4: Mai aproape este un MUST HAVE pentru orice împatimit al literaturii fantasy!

Titlul original: Closer

Titlul românesc: TUNELE 4: Mai aproape

Autori: Roderick Gordin & Brian Williams

Editura originala: Chicken House

Editura romaneasca: Corint Junior

Traducatori: Sorin Petrescu şi Adrian Deliu

Nota dată de mine: + + + + + (din 5 – nu cred ca voi acorda vreodată o notă mai mica de atat unei carti din aceasta serie!!)

8 thoughts on “TUNELE 4: MAI APROAPE, de Roderick Gordon şi Brian Williams

  1. Eram curios să văd cum se va încheia după ce am citit postul tău. Chiar acum am terminat cartea și pot să spun că sunt puțin dezamăgit de sfârșitul capitolului 36, mă așteptam la ceva mai… serios😀, însă per ansamblu este o carte bună, poate chiar cea mai bună din serie. Mi-au plăcut și mie foarte mult pasajele care îi aveau ca protagoniști pe Drake și Eddie, însă am alte nemulțumiri.

    La minusuri (iar aici vorbesc de întreaga serie) aș adăuga felul în care sunt construite relațiile dintre protagoniști. Mi-ar fi plăcut ca personajele să aibă o vârstă puțin mai mare, sentimente mai puternice, iar evoluția relației dintre Will și Elliott să fie conturată ceva mai frumos, cum se întâmplă în seria Harry Potter.

    Din fericire, epilogul s-a ridicat la înălțime și lasă să se întrevadă o parte a cincea a seriei foarte dinamică și plină de aventuri.

  2. Salutare! Cat de indicata este seria „Tunele” celor trecuti cu putin de 20 de ani? Parca tot imi face cu ochiul de pe rafturi :]

    Multumesc anticipat!

    • Cred ca destul de indicata.:) E o serie buna, chiar foarte! Si am impresia ca e o serie pentru oricine. Oricum, se diferentiază foarte mult de celelalte carti publicate de Corint Junior. Deci, daca va place şi idee din sinopsis lectura va fi foarte placuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s