No more „paranormal romance”!!! Please!

Poate că mulţi dintre voi şi-au dat seama din titlu despre ce este vorba. Şi poate că la fel de mulţi aţi ajuns pe acest blog pe baza căutărilor genului literar (mda…) de mai sus, gen pe care l-am găsit mereu interesant… sau cel puţin îl găseam, înainte ca sute de variante nereuşite al unui original bine realizat să înceapă să apară pe rafturile librăriilor.

Nu mă înţelegeţi aiurea: îmi place să citesc o carte cu vampiri (vârcolaci, nemuritori, fantome sau ce mama naibii or mai fi!), atâta vreme cât:

1. Ideea e câtuşi de cât abordată în mod original.

2. Dacă lipseşte originalitatea, atunci cel puţin cartea să nu pară scrisă de un copil de clasa a cincea!

3. Romanul să aibă cantităţile de paranormal şi romance bine dozate (sa ne înţelegem – dacă arunci nişte vampiri-globuri de discotecă în scenă asta nu înseamnă că e paranormal!). Consider că tiparul fantasy-ului trebuie să fie vizibil, bine documentat şi, în măsura în care se poate, credibil!.

Dacă o carte are cel puţin una dintre cele trei ingrediente de mai sus, atunci poate fi definită, cel puţin din punctul meu de vedere, ca o lectură acceptabilă.

Acum, ca să nu o mai iau pe ocolişuri, să vă dau câteva exemple. Să începem cu cele bune: seria VAMPIRII SUDULUI (sau TRUE BLOOD, pentru cei cărora le place serialul), ce-i are ca protagonişti (cel puţin în mare parte) pe omniprezenţii vampiri, dar şi vârcolaci şi creaturi care mai de care mai ciudate (însă introduse în text nu doar pentru o paradă a ciudăţeniilor, cum am văzut de atâtea ori, ci cu un motiv bun!), plus o telepată.  Scurt şi la obiect: m-a fascinat întotdeauna! Şi deşi deja am citit zece volume din serie, tot mai vreau! Asta e semnul că acele cărţi au fost cu adevărat BUNE! Alt exemplu pozitiv: cărţile lui ANNE RICE. Puţin mai… stilate şi mai clasice din anumite puncte de vedere, dar, incontestabil, bine scrise!

Desigur, din pĂcate, părţile proaste sunt întotdeauna mai numeroase decât cele bune… O să iau primul exemplu care-mi vine în minte (şi care a fost picătura care a umplut paharul) şi anume ultima carte citită: RITUALUL, primul volum din seria CERCUL SECRET (şi ultimul pentru mine), scrisă de L.J. SMITH. Am citit cartea din două motive: primul – sinopsis-ul suna  bine – în special parte cu un sabat al vrăjitoarelor! (păcat că asta a fost singura parte luminoasă…), iar cel de-al doilea – am vrut să văd cum scrie L.J. SMITH (pentru că, hai să recunoaştem, s-a făcut mare varză cu ea – cred că e o ea – în ultima vreme). Dezamăgire cruntă! Primul lucru care a făcut cartea una dintre cele mai amare lecturi ever a fost stilul autoarei (ce mă îndoiesc că a avut vreo legătura cu traducătorul, care, după câte se vede, a încercat să mai salveze câte ceva, deşi era evident că nu e nimic de salvat). Nu ştiu nimic despre autoare şi nici nu intenţionez să aflu, dar judecând după modul în care scrie (bineînţeles, în comparaţie cu alţi autori ai aceluiaşi gen – mi se pare corect să fac această comparaţie) cred că e undeva în şcoala generală, sau poate în primul an de liceu (a nu se face generalizare – ex: Paolini a scris Eragon la 15 ani şi aceea a fost o carte cu adevărat bine compusă!). Apoi personajele sunt plate, în special protagonista, înscriindu-se în tiparul deja faimos de fată lipsită de popularitate, mediocră şi mototoală chiar, care accidental se îndrăgosteşte de tipul cu puteri supranaturale, iar acţiunea lipseşte cu desăvârşire! Deşi volumul e foarte scurt, l-am terminat în cam două săptămâni (şi asta pentru că pur şi simplu nu-mi place să las lucrurile neterminate).

Alt exemplu: NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ, de HEATHER DAVIS. E de ajuns să spun că are cam aceleaşi probleme cu romanul de mai sus, lectura neputând fi descrisă decât ca banală.

Apoi CĂDEREA, primul volum din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING, de LIZ BRASWELL, carte care cade în penibil mai rău decât celelalte două.

Cred că unora nu v-a scăpat faptul că aproape toate titlurile prezentate aparţin editurii Leda. Motivul e simplu: editura Leda, care obişnuia să publice cărţi (foarte) bune până acum vreo doi ani, a început să aducă pe piaţa românească o grămadă de… sincer, gunoaie. Există, bineînţeles, şi excepţii, aşa cum am arătat şi arătat. Deşi probabil vă gândiţi că apreciez seria VAMPIRII SUDULUI doar pentru că nu face parte din noul val, însă nu e aşa. Şi acest nou val are valorile lui, dar ele sunt infime în comparaţie cu eşecurile. Spre exemplu, o serie de  cărţi pe care o pot descrie oricând ca fiind remarcabilă, este FORŢELE RĂULUI ABSOLUT, a lui KELLEY ARMSTRONG. Romanele, trei la număr, pe lângă faptul că sunt bine scrise şi au personaje… tridimensionale (e primul termen la care m-am gândit), sunt şi pline de suspans, deloc previzibile şi, cred că cel mai important, genurile paranoramal şi romance sunt atât de bine împletite, încât cred că aproape orice cititor ar da credit autoarei.

În final (nu mai are rost să continui, pentru că oricum am impresia că lumea o să-mi sară-n cap din cauza acestui articol), ţin să precizez că nu faptul că sunt publicate cărţi proaste mă deranjează (fiecare e liber să citească ce doreşte), ci că, din cauza numărului lor, alte cărţi, inevitabil mai bune, sunt lăsate deoparte şi, prin urmare, eu (ca cititor) pierd şansa de a le citi (pentru că, trebuie să admitem, citeşti mai uşor în limba română decât în orice altă limbă – engleză în general, lucru foarte firesc de altfel).

That’s all folks!

P.S. – cine are chef de o povestioară fantasy, care NU are nimic de-a face cu vreun vampir🙂, click aici.

32 thoughts on “No more „paranormal romance”!!! Please!

  1. Aleluia. In sfarsit o persoana care crede la fel ca mine despre porcariile astea. Dar mie true blood nu-mi place, nici cartile nici serialul. Ma rog tot e bine că nu sunt singurul cu astfel de opinii. Noroc mai departe cu blogul, e interesant şi mai putin comercial decat celelalte pe care le-am vazut pana acum.

  2. acest articol nu mi-a placut. eu ador cartile paranormal romance, dar imi plac si alt gen de carti. e incorect sa spui ca sunt „gunoaie”, mai ales cartile din seria cercul secret. mie mi se par scrise corect si foarte realiste. faptul ca tie nu-ti plac nu-ti da drptul sa le batjocoresti. mai bine scrie niste articole serioase

    • Adaa, subiectul de faţă e foarte serios, crede-mă. Asta în primul rând. Apoi, eu nu am spus că acele cărţi nu sunt CORECT scrise, ci că nu sunt BINE scrise. E o mare diferenţă. Şi realiste?! Chiar nu cred că are rost să te întreb ce alte cărţi ai mai citit, dacă astea ţi se par realiste. Şi până la urmă, fiecare cu părerile lui.

  3. Foarte pertinente comentariile tale. Şi ai foarte mare dreptate în legătură cu aceste aşa-zise „telentate” scriitoare apărute peste noapte. Au devenit o adevărată boală a lumii literare.
    Oricum, bine ai revenit!

    • Ramona, LJ Smith nu e o autoare aparuta peste noapte. Scrie de prin anii ’80, a avut prima perioada de succes in anii ’90, cand a publicat primele 4 volume din Jurnalele vampirilor, si a revenit in atentia publicului dupa 2000, cand a continuat seria. Pe langa seriile in discutie, mai are cateva cu mare priza la public. E drept, genul e comercial, dar nu cred ca a ridicat cineva pretentia ca ar fi literary fiction.

  4. MIE MI PLAC UNELE CĂRŢI DE LA LEDA DAR AI DREPTATE. DIN CAUZA LOR EDITURA CORINT PUBLICA TOT MAI RAR ALTE CARTI, CUM AR FI CELE DE LA CORINT JUNIOR. SI AU LASAT MULTE SERII NETERMINATE.

    • Matei: Stiu! Aştept deja de o gramadă de vreme continuări la TUNELE, WARDSTONE, TATUAJ CU SÂNGE DE MONSTRU, ATHERTON şi altele… dar se pare că nu prea sunt şanse să apară curând.

  5. Eşti prost şi ignorant! Nu numai că nu ai dreptul să defăimezi nişte autori care au cu mult peste valoarea ta, dar mai eşti şi destul de nesimţit încât să-i insulţi pe cei care citesc aceste „gunoaie”. O zi bună!

    • Carla, vreau să-ţi spun câteva lucruri:
      1. Nu accept să fiu insultat pe propriul meu blog. Puteai la fel de bine sa-ţi exprimi ideea cu alte cuvinte.
      2. Valoarea acelor autori este mai mult decât discutabilă.
      3. De unde stii tu ce „valoare” am eu?
      4. De unde până unde i-am insultat eu pe cititori?!
      5. Dacă mai vad un comenatriu de genul ăsta de la tine vreodată îţi interzic să mai comentezi.
      O zi bună şi ţie!

    • Este blogul sau, are tot dreptul sa scrie ce vrea pe el. Eu, care am citit atat leda cat si altele, de multe alte genuri, sunt absolut de acord cu ceea ce a scris el mai sus. Cu totul. Incearca si atlceva, nu esti in masura sa comentezi la aceasta postare (care face comparatii cu alte carti, dupa cum observi), avand in vedere ca, din felul in care vorbesti, chiar nu ai nici cea mai mica idee despre alte carti. Si, mai mult, nu esti in masura in care sa vi sa il insulti asemenea doar pentru ca si-a exprimat o idee strict personala.

  6. Desi admit ca ai dreptate in legatura cu aceste carti pe care le publica cei de la Leda in ultima vreme, cred ca ai exagerat putin. Pana la urma ceea ce fac ei mi se pare normal. Scopul e profitul, nu satisfacerea dorintelor noastre, ale cititorilor.

    • Ovidiu, ba tocmai asta face Leda, satisface dorintele cititorilor semnificativi din punctul de vedere al cumpararii de carte. Nu-ti dai seama ca daca titlurile de romance paranormal nu s-ar cumpara semnificativ, nu s-ar mai publica? De ce va este atat de greu sa realizati ca exista o multime de cititori cu preferinte si gusturi diferite?

      • Daniel, categoria cititorilor „semnificativi” este si cea a persoanelor care citesc Sandra Brown sau altele de genul. Iar în legatură cu acel comentariu pe care l-ai lasat mai jos, majoritatea acelor opinii favorbaile vin de la surse ca New York Times sau Kirkus Reviews. Astea sunt companii care fac recenziile in functie de vanzarile cartilor respective. Nu o sa vezi niciodata un asfel de ziar publicand o recenzie negativa despre o carte populara pentru că îşi pun tot felul de cititori obsedati pe cap şi majoritatea celor care le cumpara publicatia s-ar putea sa renunte la ea ca „pedeapsa”. De critica se ocupa criticii literari adevărati, cu experienta in domeniu. Iar aceia pur si simplu desfiinteaza astfel de serii de carti sau, si mai rau, nici macar nu le baga in seama. Da-mi tu un exemplu concret despre ceea ce consideri „critic avizat” si apoi mai vorbim. Iar in legatura cu faptul ca trebuie sa-mi temperez iesirile pe propriul meu blog nu cred ca e cazul sa mai comentez. Si gusturile nu se discuta, e lucru stiu. Problema mea e ca din cauza gustului pe care il are „turma”, gusturile mele ca cititor sunt neglijate. That’s all.

    • Marius, nu neaaparat. Si Leda a avut aparitiile ei bune, gen FORTELE RAULUI ABSOLUT sau DIVERGENT (care mi s-a parut ca seamana izbitor de mult la anumite capitole cu JOCURILE FOAMEI, dar asta nu schimba faptul ca a fost o lectura buna). Problema este ca numarul mare de carti noi si proaste strica echilibrul. Alte edituri care de asemnea publica bazat in mare parte pe calitate sunt Rao, Tritonic (cartile de la Tritonic Premium sunt fantastice!), Humanitas Fiction. Şi mai sunt si altele. Trebuie doar sa stii sa cauti.

  7. Bun venit înapoi, Răzvan.🙂
    Trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp sa ma hotărăsc dacă sa comentez la acest subiect sau nu. Se pare ca sufăr de vorbărie acuta sau măcar de mâncărimi la degete, asa ca-mi voi exprima și eu umila părerea.
    Citesc aproape numai romance paranormal/fantasy urban. Din când în când mai fac o pauza și ma delectez cu o carte contemporary fiction. Sunt conștient ca preferințele mele literare ma fac sa par oarecum superficial dar asta e. M-am obișnuit cu ele. Totodată, m-am obișnuit sa nu iau „la puricat” o carte. De multe ori acordam prea mare importanta ideilor, stilului, etc. și uitam sa „evadez” din realitatea cotidiana în lumea acelei cărți.
    Imi place Editura LEDA. Imi plac „cărțile bune” de care vorbeai în postare, publicate „până acum vreo doi ani” dar îmi plac și cele pe care tu le consideri „gunoaie”. Partajarea o fac în funcție de dorința pe care o am de a le reciti.
    Acum, despre exemplele tale:
    – Mi-au plăcut cărțile din seria Vampirii Sudului și nu mai am nimic de adăugat la ce ai spus tu.
    – Pe Anne Rice nu am citit-o încă, deci nu comentez.
    – Despre „Cercul Secret” și „Cele noua vieți ale lui Chloe King”….Am grupat aceste doua serii pt ca ambele sunt scrise într-un mod mai „diferit”. Daca citești doar primul volum, probabil ca o sa ramai cu un gust amar pt ca ritmul este încet, dezvoltare de personaj aproape inexistenta, etc. „Ciudățenia” acestor serii e ca fiecare volum poate fi considerat 1/3 din cartea întreagă. Daca vrei ca povestea sa aibă sens, recomand sa le citești pe toate consecutiv.
    – „Nu plânge sub clar de luna” este o lectura ușoară, ideala pt plaja sau un hamac. Nu trebuie gândită, trebuie savurata.
    – „Fortele răului absolut” este, într-adevăr, o serie remarcabilă. De acord cu tine.

    Ma opresc aici pentru ca simt ca m-am întins prea mult. Sper ca nu am plictisit pe nimeni.

    • O, nici vorbă că plictiseşti pe cineva. În primul rând mersi de urare. Aşa, apoi, în legatura cu puricatul cartilor, la mine a devenit un automatism, dat fiind faptul ca in urma cu vreo cativa ani, in generala, eram pus mereu sa fac fise de lectura pentru cartile pe care le citeam. Acestea includeau si personajele, modalitatile in care sun construite, profunzimea ideilor, etc. Practic vorbind era critica literara la un… low level. Cam asa.
      În legatura cu seriile destul de unitare pe care le-ai mentionat: de obicei daca nu-mi place prima carte dintr-o serie, nu le mai citesc pe celelalte, desi de obicei le cumpar pe toate odata. De exemplu, seria Avalon, de la Nemira, de-a dreptul masiva. Nu mi-a placut, pentru ca se baza prea mult pe alegorii, dar am apreciat ca e bine si complex scrisa. Exemplu mai nou: Divergent. Cred ca am mai vorbit despre asta si-ntr-un alt comentariu. Carte bine compusa, personaje credibile, ma face sa vreau o continuare. Alt exemplu, acum negativ: Vampiratii, de Justin Somper. Ideea de-a dreptul grozava, dar prost expusa. Am primele trei carti din serie, dar de abaia am reusit s-o termin pe prima. Deci nu am ceva doar cu paranormal romance. Singurul motiv pentru care am tintit acest gen este ca in ultima vreme majoritatea scriitorilor (doar cu numele) se inscriu cu „operele” lor in el şi mai mult de trei sferturi din ei au inceput sa scrie pe baza ideii: „hai sa fac un ban pe baza unui lucru garantat. adica a reusit aia şi ala si ailalta. eu sigur pot. e usor”. Asta e greseala, nu e deloc usor.
      Pfiu, gata, ca si eu m-am lungit.:)

  8. De acord cu tine! Imi amintesc cu bucurie am dat de blogul lui Shauki, al tau si al Silvannei (apropo, de ea ce se mai aude?? ) si cand vedeam ca apare o carte saream in sus de bucurie…Acum parca sunt mai degustat pe zi ce trece. Imi place cand hoinaresc prin postarile din 2009 (si 2010) si imi amintesc de vremurile bune de atunci. As vrea ca CJ sa revina…Desi nu erau toate cartile reusite, nu citeai doua serii diferite si sa vezi aceeasi idee…
    PS: „vampiri-globuri”?? Nici in cartile CJ nu vedeai asa fantasy

    • Chestia cu revederea articolelor din 2009/2010 o mai fac si eu:) (pacat ca Shauki si-a pus blogul pe privat…). De Silvana nu se mai aude nimic. Cel putin nu in domeniul asta. Are cateva proiecte mai importante pe moment cred. Cat despre vampirii-globuri… eh, Twilight a dus lucrurile la un cu totul alt nivel… pacat ca nu in bine.

      • Iti inteleg frustrarea care sta la baza articolului, insa ar trebui sa pui o justa masura in ceea ce scrii. In primul rand, nu ar trebui sa judeci lucrurile global, in oferta din ultimii ani (nu numai de fantasy) a Ledei exista o multime de serii si carti care se ridica la nivelul pretentiilor tale, si nu numai, ba chiar ale multor critici avizati si ale membrilor din juriul unor premii importante. In al doilea rand, ar trebui sa accepti ca exista o multime de alti cititori cu alte gusturi (desconsiderate de tine), dar pe care nu-i deranjeaza , si nici nu protesteaza, cand se publica titluri care tie iti plac, iar lor nu.

  9. Te inteleg, intr-un fel sau altul. Sunt carti care nu prea par a fi scrise de oameni mari, insa unii probabil vor sa (nu stiu, nu le pot gasii o scuza)…..

  10. Seriile pe care le-ai mentionat si le-ai catalogat atat de nepotrivit, Cercul Secret si Cele noua vieti ale lui Chloe King sunt destinate unui public mai tanar, chiar daca multi dintre noi le-au citit cu placere desi au depasit varsta adolescentei.
    Nu poti compara Vampirii Sudului si Anne Rice cu volumele ya. Atat stilul de scriere cat si abordarea anumitor subiecte nu se adreseaza segmentului foarte tanar. Nu cred ca ar fi potrivite pentru un copi/adolescent de 12-15 ani Taltos sau Cronicile Vrajitoarelor.
    O editura publica carti care sa fie pe gustul tuturor cititorilor, din acest motiv tu esti cel care poate alege ce-si doreste sau nu sa citeasca. Ai la dispozitie o multime de site-uri care te pot ajuta sa-ti dai seama daca o carte este sau nu genul tau.
    Nu mi se pare normal sa cataloghezi drept gunoi carti pe care multi cititori le apreciaza, pentru ca nu ne jignesti doar pe noi, cei care le citim, ci se pe autorii acestor carti.

    • Mada, cred ca repet asta pentru a suta oara: eu nu am jignit niciun cititor, ci DOAR pe autori. Asta era si ideea. Daca nu poti sa scrii bine o tampita de carte mai bine nu o mai faci deloc. Iar in legatura cu jignitul cititorilor: fiecare are gustul lui. Ceea ce nu mi se pare mie corect este faptul ca din cauza seriilor mainstream (adica vampiri, varcolaci si toate celelalte chestiute comerciale care au distrus piata de carte), seriile care chiar au ceva valoare se duc pe apa sambetei. Ma rog, in cele din urma poti crede ce vrei.
      P.S.: De unde pana unde ai ajuns tu la concluzia ca eu consider gunoaie „cartile destinate unui public mai tanar”?! Asta e exact ceea ce promovez pe site-ul asta – bineinteles, atata vreme cat sunt carti bune…

      • Tu ai numit gunoaie doua serii ya: Cercul Secret si The nine lives of Chloe King, de aici am tras concluzia.
        Catalogand drept gunoi o carte, ne jignesti pe cei care o citim presupunand ca noi apreciem gunoaie sau ca nivelul nostru se reduce doar la titlurile despre care tu ai aceasta parere.
        Inteleg ca-ti doresti ca seriile tale preferate sa fie publicate si sa nu se duca pe apa sambetei, cum spuneai, dar, noi, ceilalti suntem fanii seriilor cu vampiri, varcolaci si alte „chestiute comerciale”.
        Mie mi-ar parea foarte rau daca aceste serii apreciate in alte tari, indiferent ca sunt apreciate de bloggeri sau New York Times, sa nu fie publicate la noi. Ma bucura faptul ca Leda a publicat in ultimul timp foarte multe serii frumoase pe care mi-am dorit enorm de mult sa le citesc in romana si la care, multi din noi, nu ar fi avut acces daca nu erau publicate de Leda.
        Din punctul de vedere al unui cititor care a indragit volumele fantasy sau paranormal romance de prin 2000, pot sa-ti spun ca prefer sa am o multime de volume de acest gen la dispozitie si sa-mi aleg ce doresc sa citesc, decat sa gasesc doar una, doua serii pe piata. Acum zece ani singura serie cu vampiri era Cronicile Vampirilor. A fost nevoie de multi ani pana cand editurile de la noi au inceput sa publice si alte volume cu creaturi supranaturale.
        Din acest motiv sunt incantata ca acum pot citit atat de multe serii paranormal romance fara sa fiu nevoita sa le cumpar in engleza, indiferent cat de comerciale ar parea.
        Bineinteles, iti respect parerea chiar daca pe tine nu te intereseaza ce cred eu🙂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s