Recomandare serial (5): DA VINCI’S DEMONS

Salutare tuturor! Eu sunt Alex sau Alexei (cum vreţi) şi de acum înainte voi publica articole pe acest blog în legătură cu diverse chestii.

M-am decis să încep cu o categorie pe care Răzvan a lăsat-o în paragină: cea a recomandărilor de seriale. Acum, eu-s un mare amator de seriale şi le prefer filmelor pentru că durează mai mult. Iar dacă sunt bune, normal că-mi place să ştiu cât mai multe. Dacă nu-s bune… ca la fiecare lucru, există şi-o parte proastă.

da-vincis-demons-posterAşa, primul serial pe care-l voi recomanda este unul nou, apărut anul acesta. Evident, din titlu v-aţi dat seama deja despre ce e vorba: DA VINCI’S DEMONS.  Tot la fel de evident este şi că producţia are în centru viaţa lui Leonardo da Vinci, mai exact timpul său petrecut în Florenţa şi legăturile pe care acesta le-a avut cu puternica familie Medici.

Acum să nu vă gândiţi că serialul este unul biografic. Nici pe departe. De fapt, cam singurul lucru pe care l-au respectat producătorii este contextul istoric… şi nici pe el în totalitate.

Leonardo din serial nu are aproape nimic în comun cu cel din realitate. Iar realitatea istorică este schimbată frecvent.

***SPOILER***

Un exemplu în acest sens este episodul 6 (cred) al primului sezon, în care da Vinci are o întrevedere cu Vlad Ţepeş… da, aţi auzit… sau citit bine. Evident, Ţepeş este prezentat mai degrabă ca Dracula. Sunt şi câteva informaţii istorice, deşi într-o mică parte greşite (Vlad NU  a fost prinţul Transilvaniei…). Oricum, domnitorul valah se autodescrie ca fiind un slujitor al lui Lucifer, care l-a ajutat, se pare, să scape din temniţele turcilor. Se face o referire la cetatea Poenari, unde se desfăşoară întâlnirea, care nu seamănă cu cel din realitate, iar ţinuturile peste care domneşte Ţepeş sunt veşnic întunecate şi sinistre. BUHUHU!

***SPOLER***

Cu toate acestea, serialul s-a dovedit a fi supercaptivant. Am urmărit toate cele 8 episoade ale primului sezon într-o zi, ceea ce spune multe, având în vedere că am un deficit de atenţie. Sezonul al doilea va debuta în aprilie anul viitor.da-vincis-demons-573275l

Din distribuţie fac parte Tom Riley, Laura Haddock (da, salivăm deja :)) şi Gregg Chillin, iar regia a fost asigurată în mare parte de David S. Goyer, cunoscut pentru munca sa în universul DC Comics (THE DARK KNIGHT & MAN OF STEEL).

Vizual, DA VINCI’S e un festin, chiar dacă nu respectă neaapărat convenţiile vremii: de exemplu, vestimentaţia pare luată dintr-un magazin şic din zilele noastre. Dar asta nu schimbă faptul că, luate în totalitate, scenele arată foarte mişto.  

Ca un plus, descrierea de pe Cinemagia sună cam aşa:

Serialul urmăreşte poveştile nespuse despre viaţa lui Leonardo Da Vinci în anii săi petrecuţi în Florenţa Renascentistă. În vârstă de 25 de ani, artist, inventator, spadasin, amant, visător şi idealist, el se lupta cu graniţele propriului său timp şi realităţi, pe măsură ce începe nu numai să vadă viitorul, dar să-l şi inventeze.

Nu prea mult, dar te face curios… sau cel puţin m-a făcut pe mine.

Ca un avertisment de final, dacă sunteţi pudici nu încercaţi să urmăriţi. DA VINCI’S DEMONS este o producţie în genul GAME OF THRONES sau SPARTACUS, deci e ceva conţinut pentru adulţi pe-acolo. Hmm… dar când a oprit asta pe cineva? 🙂

Da Vinci’s Demons trailer

Anunțuri

Multe şi adunate…

Din titlu cred ca toata lumea si-a dat seama ca postul acesta va fi un gen de amestec de de toate cu putina sare si piper, sau fara, daca preferati. Motivul pentru care le arunc la gramada e ca pur si simplu nu mai am timp sa scriu cate un articol separat pentru fiecare chestiuta in parte, so here goes:

1. A apărut HOTEL TRANSYLVANIA. Acum trebuie sa stiti ca eu nu-s un mare fan al filmelor de animatie, dar asta arata ATÂT DE BINE! Pe lânga faptul că îl găsesc teribil de amuzant, pana şi premiza este foarte originală. Deci, dacă aveţi timp, mergeţi la cinema. Chiar merită banii de bilet (chit că-i 3D şi de, tre’ să coste mai mult).

Hotel Tranylvania trailer

2. Săptămâna care vine apare un alt film animat, FRANKENWEENIE. Producţia nu pare nici pe departe atât de atractivă ca prima, dar este în regia lui Tim Burton, so probably it’s more than meets the eye.

Frankenweenie trailer

3. A apărut RESIDENT EVIL 5: RETRIBUTION (3D). Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii. O franciza genială, iar din trailer filmul promite multe.

Resident Evil: Retribution trailer

4. De asemenea, un alt film pe care îl aştept foarte mult (poate că cel mai aşteptat al sfârşitului de an, după THE HOBBIT 1) este THE CLOUD ATLAS, o ecranizare făcută după o carte omonimă, apărută şi la noi pe la editura Trei, cred (sper să nu greşesc).

Cloud Atlas triler

5. O recomandare, pentru că nu ştiu cum să-i spun altfel, pentru împătimiţii literaturii horror: încercaţi John Saul! Merită (în special UMBRA şi CREATURA)! Dar, pe de altă parte, dacî va place horror-ul probabil deja aţi citit cărţile astea… oricum 🙂

6. Nou trailer THE HOBBIT (one word: AWESOME!):

7. A apărut primul număr al REVISTEI DE SUSPANS! Pentru mai multe detalii, click pe numele editorialului.

8. Pentru cine are chef de ceva  fantasy/ horror/ crime/ thriller, puteţi intra aici, pentru a citi partea a doua şi ultima a povestirii Sânge, lacrimi şi aur… (pe scurt – despre nemurire şi preţul ei), pe revista Suspans.ro sau aici, pentru Străinul (I) (o poveste despre… ei, demoni la răscruce şi pacte), pe Revista de suspans.

Ştiu sigur că am uitat ceva, dar eventual o să revin cu un update. And that’s all, folks!

TWILIGHT: Breaking Dawn Part II final trailer

Deşi nu credeam c-o să spun prea curând (de fapt niciodată!) aşa ceva – uite un trailer la un film TWILIGHT care chiar mă face sa vreau să văd filmul! Trecând peste prima parte a trailer-ului, care seamănă destul de mult cu celelalte filme (sau cel putin cu primul, având în vedere că pe restul, uitându-mă doar la trailer, am decis să nu le vizionez), lucrurile arată surprinzător de bine. De fapt primul lucru care m-a făcut să cred că filmul nu va fi atât de… cheesy ca celelalte a fost faptul că am aflat că finalul a fost modificat faţă de carte (şi hai să fim serioşi, orice final ar fi mai bun decât ăla!). În plus, cică mor mai multe personaje. Deci… yes!

Acum: merită să mergi la cinema pentru ultimul film din serie? Asta rămâne de văzut.

Concurs BORGIA. PĂCATELE FAMILIEI

UPDATE: Câştigătorul concursului este Claudiu Vacaru (sau Văcaru – în caz că greşesc îmi cer scuze, dar nu ai folosit diacritice). Te rog trimite-mi pe adresa de e-mail de mai jos datele personale (adresă, cod poştal).  

Ca toată lumea vara şi eu sunt pe picior de plecare, aşa ca voi fi scurt şi la obiect: cine doreşte cartea BORGIA. PĂCATELE FAMILEI, de Sarah Bower, apărută de curând la Nemira, trebuie să urmeze blogul (asta înseamna, pentru ei ce nu ştiu, ca trebuie să introduci adresa de e-mail în secţiunea din dreapta acestui articol, apoi să confirmi înscrierea la newsletter prin intermediul e-mail-ului pe care îl vei primi), iar apoi, după ce a confirmat abonarea la noutăţi, să trimită un e-mail pe adresa  magykhurinsbookskingdom@yahoo.com cu numele şi denumirea în limba engleză a cărţii de faţă (cei ce sunt deja abonaţi şi vor să participe vor trimite, evident, decât răspunsurile).

O tânără evreică se trezește în lumea strălucitoare, dar coruptă și promiscuă, a celebrei familii Borgia. Esther Sarfati devine doamna de onoare a văduvei Lucrezia Borgia, fiica nelegtimă a papei, și se îndrăgostește de Cesare, fratele ei diabolic. Prinsă în labirintul de intrigi țesute de celebrele familii Borgia și Ferrara, tânăra eroină a acestui captivant roman de atmosferă îi deschide cititorului drumul spre poveștile întunecate ale istoriei.

Sarah Bowler realizează o cronică închipuită, plină de culoare, a vieții din Italia renascentistă. Autoarea îmbină măiestrit fapte consemnatede istoria oficială a familiei Borgia cu zvonuri și ipoteze lansate de apropiații acesteia, informații pe care nu le găsim în cărțile de istorie.

Luxury Reading

Concursul se va încheia luni, 6 august, ora 20:00.

Succes tuturor!

No more „paranormal romance”!!! Please!

Poate că mulţi dintre voi şi-au dat seama din titlu despre ce este vorba. Şi poate că la fel de mulţi aţi ajuns pe acest blog pe baza căutărilor genului literar (mda…) de mai sus, gen pe care l-am găsit mereu interesant… sau cel puţin îl găseam, înainte ca sute de variante nereuşite al unui original bine realizat să înceapă să apară pe rafturile librăriilor.

Nu mă înţelegeţi aiurea: îmi place să citesc o carte cu vampiri (vârcolaci, nemuritori, fantome sau ce mama naibii or mai fi!), atâta vreme cât:

1. Ideea e câtuşi de cât abordată în mod original.

2. Dacă lipseşte originalitatea, atunci cel puţin cartea să nu pară scrisă de un copil de clasa a cincea!

3. Romanul să aibă cantităţile de paranormal şi romance bine dozate (sa ne înţelegem – dacă arunci nişte vampiri-globuri de discotecă în scenă asta nu înseamnă că e paranormal!). Consider că tiparul fantasy-ului trebuie să fie vizibil, bine documentat şi, în măsura în care se poate, credibil!.

Dacă o carte are cel puţin una dintre cele trei ingrediente de mai sus, atunci poate fi definită, cel puţin din punctul meu de vedere, ca o lectură acceptabilă.

Acum, ca să nu o mai iau pe ocolişuri, să vă dau câteva exemple. Să începem cu cele bune: seria VAMPIRII SUDULUI (sau TRUE BLOOD, pentru cei cărora le place serialul), ce-i are ca protagonişti (cel puţin în mare parte) pe omniprezenţii vampiri, dar şi vârcolaci şi creaturi care mai de care mai ciudate (însă introduse în text nu doar pentru o paradă a ciudăţeniilor, cum am văzut de atâtea ori, ci cu un motiv bun!), plus o telepată.  Scurt şi la obiect: m-a fascinat întotdeauna! Şi deşi deja am citit zece volume din serie, tot mai vreau! Asta e semnul că acele cărţi au fost cu adevărat BUNE! Alt exemplu pozitiv: cărţile lui ANNE RICE. Puţin mai… stilate şi mai clasice din anumite puncte de vedere, dar, incontestabil, bine scrise!

Desigur, din pĂcate, părţile proaste sunt întotdeauna mai numeroase decât cele bune… O să iau primul exemplu care-mi vine în minte (şi care a fost picătura care a umplut paharul) şi anume ultima carte citită: RITUALUL, primul volum din seria CERCUL SECRET (şi ultimul pentru mine), scrisă de L.J. SMITH. Am citit cartea din două motive: primul – sinopsis-ul suna  bine – în special parte cu un sabat al vrăjitoarelor! (păcat că asta a fost singura parte luminoasă…), iar cel de-al doilea – am vrut să văd cum scrie L.J. SMITH (pentru că, hai să recunoaştem, s-a făcut mare varză cu ea – cred că e o ea – în ultima vreme). Dezamăgire cruntă! Primul lucru care a făcut cartea una dintre cele mai amare lecturi ever a fost stilul autoarei (ce mă îndoiesc că a avut vreo legătura cu traducătorul, care, după câte se vede, a încercat să mai salveze câte ceva, deşi era evident că nu e nimic de salvat). Nu ştiu nimic despre autoare şi nici nu intenţionez să aflu, dar judecând după modul în care scrie (bineînţeles, în comparaţie cu alţi autori ai aceluiaşi gen – mi se pare corect să fac această comparaţie) cred că e undeva în şcoala generală, sau poate în primul an de liceu (a nu se face generalizare – ex: Paolini a scris Eragon la 15 ani şi aceea a fost o carte cu adevărat bine compusă!). Apoi personajele sunt plate, în special protagonista, înscriindu-se în tiparul deja faimos de fată lipsită de popularitate, mediocră şi mototoală chiar, care accidental se îndrăgosteşte de tipul cu puteri supranaturale, iar acţiunea lipseşte cu desăvârşire! Deşi volumul e foarte scurt, l-am terminat în cam două săptămâni (şi asta pentru că pur şi simplu nu-mi place să las lucrurile neterminate).

Alt exemplu: NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ, de HEATHER DAVIS. E de ajuns să spun că are cam aceleaşi probleme cu romanul de mai sus, lectura neputând fi descrisă decât ca banală.

Apoi CĂDEREA, primul volum din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING, de LIZ BRASWELL, carte care cade în penibil mai rău decât celelalte două.

Cred că unora nu v-a scăpat faptul că aproape toate titlurile prezentate aparţin editurii Leda. Motivul e simplu: editura Leda, care obişnuia să publice cărţi (foarte) bune până acum vreo doi ani, a început să aducă pe piaţa românească o grămadă de… sincer, gunoaie. Există, bineînţeles, şi excepţii, aşa cum am arătat şi arătat. Deşi probabil vă gândiţi că apreciez seria VAMPIRII SUDULUI doar pentru că nu face parte din noul val, însă nu e aşa. Şi acest nou val are valorile lui, dar ele sunt infime în comparaţie cu eşecurile. Spre exemplu, o serie de  cărţi pe care o pot descrie oricând ca fiind remarcabilă, este FORŢELE RĂULUI ABSOLUT, a lui KELLEY ARMSTRONG. Romanele, trei la număr, pe lângă faptul că sunt bine scrise şi au personaje… tridimensionale (e primul termen la care m-am gândit), sunt şi pline de suspans, deloc previzibile şi, cred că cel mai important, genurile paranoramal şi romance sunt atât de bine împletite, încât cred că aproape orice cititor ar da credit autoarei.

În final (nu mai are rost să continui, pentru că oricum am impresia că lumea o să-mi sară-n cap din cauza acestui articol), ţin să precizez că nu faptul că sunt publicate cărţi proaste mă deranjează (fiecare e liber să citească ce doreşte), ci că, din cauza numărului lor, alte cărţi, inevitabil mai bune, sunt lăsate deoparte şi, prin urmare, eu (ca cititor) pierd şansa de a le citi (pentru că, trebuie să admitem, citeşti mai uşor în limba română decât în orice altă limbă – engleză în general, lucru foarte firesc de altfel).

That’s all folks!

P.S. – cine are chef de o povestioară fantasy, care NU are nimic de-a face cu vreun vampir :), click aici.

Au apărut primele poze din filmul THE HUNGER GAMES (JOCURILE FOAMEI)!

Vesti din ce in ce mai bune.  Primele cinci poze din filmul ce urmează să apară 23 martie 2012 sunt disponibile pe site-ul IMDB, la această pagina.

Filmul îi va avea în rolurile principale pe Jennifer Lawrence (Katniss Everdeen), Josh Hutcherson (Peeta Mellark), care a apărut ca Steve în ecranizarea cărţii lui Darren Shan, CIRQUE DU FREAK, Liam Hemsworth (Gale Hawthorne) şi Woody Harrelson (Haymitch Abernathy).

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în luptă pe viaţă şi pe moarte, televizată şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi… viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?

Surse: IMDB şi CineMagia

Deci nu ne mai rămâne decât să aşteptăm!

IMMORTALS, un fel de CLASH OF THE TITANS al anului 2011

Tot navigand azi pe net am dat peste asta: IMMORTALS. De film auzisem şi înainte, însă nu îi dădusem prea mare atenţie. Şi totuşi faptul că seamană atât de mult cu CLASH OF THE TITANS, care a apărut în anul 2010 şi care mi-a plăcut foarte mult, probabil mă va face să-l urmăresc. Bugetul filmului e puţin mai redus decât în cazul TITANILOR, dar chiar şi aşa depăşeşte 100 milioane de dolari, deci mă aştept la nişte efecte speciale cel puţin mulţumitoare (cele din trailer mi se par destul de bune).

La ere după ce mitica luptă dintre Zei şi Titani s-a încheiat, o nouă forţă malefică ameninţă ţinuturile: însetat de putere, regele Hyperion (Mickey Rourke) declară război umanităţii. După ce strânge o armată de soldaţi desfiguraţi de propria lui mână, răscoleşte Grecia în căutarea unei arme cu puteri magice – Arcul lui Epirus, făurit de însuşi Ares.

Numai posesorul Arcului are puterea să îi elibereze pe Titani din temniţa Munţilor Tartaros, în care fuseseră închişi în vremuri imemoriale. Cu dorinţa lor de răzbunare şi cu arma magică, Hyperion poate să-i distrugă atât pe oameni cât şi pe zei. Legaţi de o veche lege antică ce le interzice să intervină în conflictul dintre oameni, zeii sunt neputincioşi în faţa propriului sfârşit, dar Zeus are un plan: el îl alege în secret pe Tezeu, care, ajutat de o bandă de proscrişi, va trebui să îi salveze pe oameni de Hyperion şi să împiedice măcelărirea zeilor.

Filmul va fi lansat şi în România pe data de 11.11.2011, aşa că luna noiembrie nu va fi chiar lipsită de evenimente.

Surse: IMDB şi CineMagia

Trailerul oficial îl aveţi mai jos:

SĂRUTUL MORŢII, de Oana Stoica-Mujea şi Andra Pavel

UPDATE: Am refacut lista cu melodii pentru lectură, pentru ca am vazut ca este destul de populară. So, take a look!

Deci am promis o recenzie, la început mai mult din prietenie, dar apoi mi-am dat seama ce am ratat aşteptând tocmai pana acum să citesc acest thriller. De fapt ar fi greşit să-l numesc numai thriller pentru că, după cum au declarat şi autoarele, aceasta carte nu îmbină numai stilurile thriller-poliţist, ci si fantasy, sf (putin), romance. Cu alte cuvinte e o harababura de chestii care dau naştere unei lecturi lungi (430 de pagini cu un scris destul de mic), dar cât se poate de atractive.

Cartea le are ca protagoniste pe Anastassia Marinescu şi Ioalanda ştireanu, amandoua având un caracter foarte puternic (după cum veţi observa şi singuri). Ca să vă faceţi o primă idee despre carte, iată tagline-ul de pe copertă: „Anastassia Marinescu este asasin profesionist, Ioalanda Ştireanu este ofiţer de poliţie. Ce se va întâmpla dacă se întâlnesc?” Iar răspunsul vi-l dau eu: o nebunie! La modul cât se poate de serios.

Dacă numele celui de-al doilea personaj v-a sunat cunoscut, este de înţeles, având în vedere că Lala Ştireanu este şi personajul principal al cărţilor INDICII ANATOMICE şi PARFUMUL VĂDUVEI NEGRE, ambele apărute sub sigla editurii Tritonic.

Revenind la cartea de faţă, aceasta începe tare (la propriu – „Alerg. Glonţul aproape m-a nimerit. A trecut la un milimetru de urechea mea stângă.”) şi se termină tot tare. Romanul debutează cu o urmărire, cea fugărită fiind nimeni alta decât Anastassia. Dacă nu veţi înţelege prea multe din primele pagini, atunci o să-mi împărtăşiţi problema. Oricum, lucrurile se clarifică pe parcurs.

Ritmul e alert şi te ţine prins de carte iar acţiunea este cât se poate de complexă. Poate prea complexă! Asta ar fi cam singura problemă a acestui roman. Are atâtea răsturnări de situaţie şi întâmplari cu „chichiţe” că la un moment dat trebuie să citeşti unele parţi de două ori pentru a pricepe cum trebuie. În rest, numai de bine.

Un alt lucru laudabil ar fi zona pe care se „întinde” acţiunea. Multe, multe locaţii şi surprinzător de bine descrise, chiar dacă uneori am avut impresia că detaliile se îngrămădesc doar pentru a spori caracterul realist al scrierii.

Ca să fiu sincer, am avut câteva reţineri în a recenza această carte, atât înainte, cât şi după citirea ei. Înainte îmi spuneam că e foarte mare şi nu voi avea timp să o citesc, căci vor interveni alte lecturi mai… prioritare (nu a fost cazul, având în vedere că în mai puţin de trei zile am devorat cartea!), iar după am avut îndoieli că voi putea apela  la modul meu clasic de a scrie o recenzie: adică să povestesc o parte din carte şi să-l las pe cititor să descopere restul. Si am avut dreptate. Actiunea e prea complicata pentru a fi povestită. Dacă ar fi să descriu cartea în câteva cuvinte (într-un mod total insuficient) ar fi o urmărire continuă (atât la propriu, cât şi la figurat).

Oricum, vă las pe voi să descoperiţi ce ascunde cartea celor două autoare. Lectură plăcută!

Titlul românesc: Sărutul morţii

Autori: Oana Stoica-Mujea şi Andra Pavel

Editura: Tritonic

Harry Potter and the Deathly Hallows – Part 2 – „It all ends here”

Poate ca asa era tag-line-ul filmului, dar adevarul e ca milioanele de fani, dintre care unii au scris deja continuări pentru poveste lui Harry Potter, nu vor lasa niciodata ca această lume să moară.  Am fost la film acum două zile şi ma asteptam să scriu un articol imediat ce am ajuns acasa, dar nu a fost asa. Mai intai a trebuit să diger bine ce văzusem. Harry Potter and the Deathly Hallows – Part 2 este cu sigurantă cel mai bun film pe care l-am vazut vreodată, întrecând recordul (personal) pe care îl deţinea Return of the King de cativa ani încoace. Şi pot să spun că eu chiar nu mă asteptam să se întâmple asta, dar uite că…

Oricum, filmul chiar mi-a întrecut aşteptările şi se vede că regizorul David Yates s-a chinuit să păstreze o cât mai mare parte din bugetul de 250 milioane de dolari alocat ultimelor două filme pentru această confruntare finală. Spre deosebire de Deathly Hallows – Part 1, această continuare abundă în efecte speciale, în special confruntarea finală, care, deşi e modificată faţă de carte, este pur şi simplu de neuitat. Niciodată nu am crezut că filmul va bate cartea la anumite secvenţe, dar se pare că m-am înşelat.

 De abia aştept ziua de sâmbătă, când voi merge să revăd filmul (şi probabil voi ajunge şi la o a treia sau a patra „excursie” la cinema pentru această ecranizare). Una peste alta, nu-mi vine să cred că e ultimul film din serie, deşi pot spune că un final mai epic nu ar fi fost posibil. Am văzut fani cu baghete şi pelerine, deci J.K. Rowling avea dreptate când spunea că nu ar fi putut cere pentru nişte cititori mai fideli.

So, dacă nu aţi văzut filmul daţi fuguţa la cinema (de preferinţă rezervaţi-vă locuri dinainte) şi bucuraţi-vă de spectacol.

„HARRY POTTER AND THE DEATHLY HALLOWS – Part 2”: It all ends

ROŞU, de Ted Dekker

Am ajuns aşadar la recenzarea celei de-a doua cărţi din TRILOGIA CERCULUI (recenzia primeia o aveti aici) şi, deşi la început îmi venea greu să cred, chiar s-a simţit o îmbunătăţire faţă de primul roman. Motivul principal cred că e faptul că prima carte a fost mai mult introductivă.  ROŞU continuă aventurile începute de Thomas Hunter în NEGRU. Intriga se construieşte tot pe baza virusului, Germenul Raison, care ameninţă să distrugă întrega omenire dacă cineva (si da, ati ghicit probabil că este vorba despre Tom) nu găseşte o cale de a-l opri. Dar soluţia nu poate fi găsită decât în cealaltă lume, cea în care Tom este acum căsătorit şi conduce o întregă armată împotriva scabioşilor, un popor al deşertului nemilos, care vrea să nimicească tot ce-i stă în cale.

Un alt lucru ce m-a binedispus este apariţia mult mai accentuată în primul plan a lui Carlos Missirian, un criminal plătit să-l elimine pe Tom, din cauză că a devenit o reală ameninţare pentru ce-i care vor să se folosească de virus cu scopul de a schimba balanţa puterii în lume.

Totuşi, din acest punct de vedere, un minus ar fi apariţia tot mai rară a Karei, sora lui Tom, suplinită într-o oarecare măsură de un alt personaj nou apărut, Monique de Raison, cea care a proiectat virusul (la bază un potenţial vaccin, ce a suferit mutaţii) şi care câştigă treptat tot mai multă importanţă pentru protagonist, dovedindu-se în cele din urmă că are o conexiune aproape la fel de strânsă cu cealaltă lume ca şi acesta.

Chiar dacă volumul este aproximativ la fel de mare ca primul (cam 600 de pagini) se simte că, spre deosebire de NEGRU, nu mai este „întins” la maxim, ci secvenţele sunt bine plasate, ritmul fiind curgător. Altfel zis: e o lectură foarte uşoară şi relaxantă, care nu văd cum ar putea plictisi pe cineva.

Din punct de vedere al abordării, cartea face ca seria lui Ted Dekker să încline tot mai mult spre thriller şi mai puţin spre fantasy, ceea ce nu e neaapărat un lucru rău. Oricum, am găsit ce-a de-a doua lume mult mai credibilă şi mai frumos conturată în acest volum decât în precedentul.

Ca şi concluzie, cred că e un roman care chiar merită un loc în biblioteca voastră. Deci lectură plăcută!

Titlul românesc: Roşu: Imposibila salvare

Titlul original: Red

Autor: Ted Dekker

Editura românească: Nemira

Editura originală: Thomas Nelson

Traducător: Gabriel Stoian

Continuare: Alb: Fantastica urmărire