INTERSTELLAR (Movie Review)

So, so… nu am mai postat de multă vreme şi am tot promis că o să revin şi o să fiu constant. Şi o fac din nou. De această dată revin cu o recenzie pentru space opera lui Christopher Nolan, Interstellar.

Acum , pentru cei nefamiliari cu Nolan, el este regizorul capodoperei cinematografice Inception si al trilogiei The Dark Knight. So the man is a genius! Aşa ca am avut aşteptări mari de la Interstellar. SF-ul este genul meu preferat în materie de filme şi având în vedere că tot ce ştie Hollywood-ul zilele astea e remake, after remake, after sequel, after prequeal after fuck knows what, atunci când văd un astfel de proiect îmi saltă inima de bucurie.

În concluzie, mi-am rezervat frumos bilet la AFI IMAX (chiar merită, iar preţurile mi se par mai mult decât rezonabile) şi m-am pus pe aşteptare. Într-un final, vine ziua binecuvântată.

Interstellar mi s-a părut mai mult decât un film. A fost o experienţă. La o durată de cam 3 ore, ai crede că o să simţi macar uneori că filmul se lungeşte fără motiv, dar nu e aşa.

Acum, dacă aţi văzut trailerele pentru proiectul lui moş Nolan, probabil că aţi observat că nu se dezvăluie prea mult. Şi bine se face, pentru că a doua parte a poveştii este, în cele din urmă, motivul pentru care Interstellar e probabil cel mai ambiţios film din ultimii ani.

Două teme sunt prevalente: locul omului în Univers şi ideea de iubire care transcende limitele spaţiului şi ale timpului. Poate suna pompos şi pretenţios, dar dupa vizionare îţi dai seama ce stare majoră de mindfuck ţi-a lăsat Chris Nolan cu nişte idei aparent simple.

Ideea centrala este urmatoarea: omenirea a ajuns la punctul (inevitabil) în care a distrus planeta în aşa măsură că singura soluţie rămâne găsirea unui nou loc pe care să-l distrugem… oops, I mean căruia să-i spunem „casă”. Nu o să ofer spoilere. Dacă le vreţi, intraţi pe orice alt site. Nu, scopul acestui articol e să vă convingă să vedeţi un film bun.

Trecând pe partea tehnică, efectele sunt fantastice, aşa cum era şi de aşteptat de la o producţie de 165 milioane de dolari.

Acting-ul e top notch. Anne Hathaway e fantastică, Jessica Chastain e formidabila ca întotdeauna şi până şi M. McConaughey e bun (iar eu nu prea îl înghit de obicei). O surpriză plăcută e Mackenzie Foy, cea care a jucat-o pe Renesmee în Twilight şi care o interpretează pe fiica lui Coop (McConaughey). Great, great acting skills!

Revenind pe partea artistică, pregatiţi-vă să vă holbaţi la creditele de încheiere cu trei cuvinte bine întipărite în minte: WHAT. THE. FUCK?! De asemenea, pregătiţi-vă să vă certaţi (şi eventual să vă luaţi la bătaie) cu persoana alături de care aţi mers la cinema, în legăură cu scopul şi twist-ul filmului (chiar o să vă dea mult de gândit).

Una peste asta, the best movie of the year!

Nota dată de mine: 10/10

MONUMENT 14, de Emmy Laybourne

Monument14_LoMama ta te avertizează că o să pierzi autobuzul; îl poate deja vedea apropiindu-se. Iar tu nu te opreşti să o îmbrăţişezi şi să-i spui că o iubeşti. Nici nu-i mulţumeşti pentru că este un părinte bun şi înţelegător. Bineînţeles că nu pur şi simplu cobori scările cât poţi de repede şi o iei la fugă.

Dar dacă aceea ar fi ultima oară când o vei vedea? Atunci începi să-ţi doreşti să te fi oprit şi să fi făcut toate acele lucruri. Poate chiar ai vrea să fi pierdut autobuzul.

Dar autobuzul înainta rapid, aşa că am fugit…

În volumul de debut al lui Emmy Laybourne, paisprezece copii de vârste diferite se refugiază într-un uriaş magazin universal în timp ce afară o serie de evenimente, începând cu o furtună de grindină şi încheindu-se cu o masivă vărsare de chimicale, schimbă imaginea lumii aşa cum o ştiau.

Sinopsisul de mai sus şi coperta reprezintă motivul pentru care am pus mâna pe cartea scrisă de Emmy Laybourne. Şi sunt fericit că am făcut-o, deşi romanul este departe de a fi perfect.

După cum se poate deduce şi din scurta prezentare, volumul prezintă lupta pentru supravieţuire a unui grup (format din adolescenţi, elevi în şcoala primară şi copii de gradiniţă) care, surprins de o furtună de grindină de o violenţă fără precedent, îşi caută adăpost în interiorul unui magazin universal. În acest timp, condiţiile în lumea de afară continuă să se înrăutăţească, pornind de la tsunami-uri care lovesc coastele şi culminând cu o catastrofică scurgere de chimicale a căror sursă este NORAD (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială), care au un efect diferit asupra fiecărei persoane, în funcţie de grupa lor sangvină (astfel, unii devin ucigaşi monstruoşi, alţii sunt cuprinşi de o stare avansată de paranoia sau pier din cauza unui tip de hemoragie, în timp ce ultima grupă rămâne relativ neatinsă, pierzându-şi însă capacitatea de reproducere).

Am spus că romanul este departe de perfecţiune şi am să explic de ce. Primul lucru care nu mi-a plăcut a fost începutul. Practic vorbind, ai două pagini în care sunt introduse personajele (care sunt foarte tipice: Dean, cel din perspectiva căruia se povesteşte, genul de adolescent nepopular – se putea altfel?!, Jake, mister popularitate, erou de fotbal (american), Brayden, batăuşul, Astrid, fata căreia niciun tip nu-i poate rezista etc.), apoi totul o ia razna. Deşi la o carte îmi place un ritm alert, asta mi s-a părut prea de tot.

Apoi mai e şi stilul de a scrie al autoarei. De obicei, când citesc în engleză, îmi e mai greu să mă leg de asta, dar unele secvenţe par scrise de un copil de cinci ani, în timp ce altele sunt chiar foarte bine compuse.

Şi mai e şi marea problemă a explicaţiilor. Din punctul ăsta de vedere am avut uneori impresia că scriitoarea crede că publicul ţintă este format din imbecili şi tocmai de aceea trebuie să explice anumite lucruri ca unor copii de doi ani. I mean WTF?

Trecând peste problemele evidente, cartea are o ideea interesantă şi, după ce ai trecut de primele 50 de pagini, te ţine pur şi simplu lipit. Având în vedere că ador romanele şi filmele cu temă apocaliptică, MONUMENT 14 şi-a făcut treaba. Şi cum am deja şi al doilea volum al seriei, SKY ON FIRE, plus cele două scurte cărţi adiţionale, trei recenzii la cărţile lui Emmy Laybourne probabil o să urmeze.

Titlul original: Monument 14

Autor: Emmy Laybourne 

Editura: Feiwel & Friends

Număr de pagini: 294

Nota dată de mine: 7,7/10

Multe şi adunate…

Din titlu cred ca toata lumea si-a dat seama ca postul acesta va fi un gen de amestec de de toate cu putina sare si piper, sau fara, daca preferati. Motivul pentru care le arunc la gramada e ca pur si simplu nu mai am timp sa scriu cate un articol separat pentru fiecare chestiuta in parte, so here goes:

1. A apărut HOTEL TRANSYLVANIA. Acum trebuie sa stiti ca eu nu-s un mare fan al filmelor de animatie, dar asta arata ATÂT DE BINE! Pe lânga faptul că îl găsesc teribil de amuzant, pana şi premiza este foarte originală. Deci, dacă aveţi timp, mergeţi la cinema. Chiar merită banii de bilet (chit că-i 3D şi de, tre’ să coste mai mult).

Hotel Tranylvania trailer

2. Săptămâna care vine apare un alt film animat, FRANKENWEENIE. Producţia nu pare nici pe departe atât de atractivă ca prima, dar este în regia lui Tim Burton, so probably it’s more than meets the eye.

Frankenweenie trailer

3. A apărut RESIDENT EVIL 5: RETRIBUTION (3D). Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii. O franciza genială, iar din trailer filmul promite multe.

Resident Evil: Retribution trailer

4. De asemenea, un alt film pe care îl aştept foarte mult (poate că cel mai aşteptat al sfârşitului de an, după THE HOBBIT 1) este THE CLOUD ATLAS, o ecranizare făcută după o carte omonimă, apărută şi la noi pe la editura Trei, cred (sper să nu greşesc).

Cloud Atlas triler

5. O recomandare, pentru că nu ştiu cum să-i spun altfel, pentru împătimiţii literaturii horror: încercaţi John Saul! Merită (în special UMBRA şi CREATURA)! Dar, pe de altă parte, dacî va place horror-ul probabil deja aţi citit cărţile astea… oricum 🙂

6. Nou trailer THE HOBBIT (one word: AWESOME!):

7. A apărut primul număr al REVISTEI DE SUSPANS! Pentru mai multe detalii, click pe numele editorialului.

8. Pentru cine are chef de ceva  fantasy/ horror/ crime/ thriller, puteţi intra aici, pentru a citi partea a doua şi ultima a povestirii Sânge, lacrimi şi aur… (pe scurt – despre nemurire şi preţul ei), pe revista Suspans.ro sau aici, pentru Străinul (I) (o poveste despre… ei, demoni la răscruce şi pacte), pe Revista de suspans.

Ştiu sigur că am uitat ceva, dar eventual o să revin cu un update. And that’s all, folks!

Concurs BORGIA. PĂCATELE FAMILIEI

UPDATE: Câştigătorul concursului este Claudiu Vacaru (sau Văcaru – în caz că greşesc îmi cer scuze, dar nu ai folosit diacritice). Te rog trimite-mi pe adresa de e-mail de mai jos datele personale (adresă, cod poştal).  

Ca toată lumea vara şi eu sunt pe picior de plecare, aşa ca voi fi scurt şi la obiect: cine doreşte cartea BORGIA. PĂCATELE FAMILEI, de Sarah Bower, apărută de curând la Nemira, trebuie să urmeze blogul (asta înseamna, pentru ei ce nu ştiu, ca trebuie să introduci adresa de e-mail în secţiunea din dreapta acestui articol, apoi să confirmi înscrierea la newsletter prin intermediul e-mail-ului pe care îl vei primi), iar apoi, după ce a confirmat abonarea la noutăţi, să trimită un e-mail pe adresa  magykhurinsbookskingdom@yahoo.com cu numele şi denumirea în limba engleză a cărţii de faţă (cei ce sunt deja abonaţi şi vor să participe vor trimite, evident, decât răspunsurile).

O tânără evreică se trezește în lumea strălucitoare, dar coruptă și promiscuă, a celebrei familii Borgia. Esther Sarfati devine doamna de onoare a văduvei Lucrezia Borgia, fiica nelegtimă a papei, și se îndrăgostește de Cesare, fratele ei diabolic. Prinsă în labirintul de intrigi țesute de celebrele familii Borgia și Ferrara, tânăra eroină a acestui captivant roman de atmosferă îi deschide cititorului drumul spre poveștile întunecate ale istoriei.

Sarah Bowler realizează o cronică închipuită, plină de culoare, a vieții din Italia renascentistă. Autoarea îmbină măiestrit fapte consemnatede istoria oficială a familiei Borgia cu zvonuri și ipoteze lansate de apropiații acesteia, informații pe care nu le găsim în cărțile de istorie.

Luxury Reading

Concursul se va încheia luni, 6 august, ora 20:00.

Succes tuturor!

ŞI LA SFÂRŞIT A MAI RĂMAS COŞMARUL, de Oliviu Crâznic

Păi, păi… nu am mai făcut de ceva vreme o recenzie, în special la o carte horror şi (cu atât mai special) la una care să-mi fi plăcut atât de mult. Sincer, fac discriminări atunci când citesc. Adică, în cazul de faţă, am fost foarte atent la scriere, cursivitate, etc doar pentru că autorul era român şi voiam să sancţionez câteva ceva, dar, surpriză, nu am găsit nimic. De altfel, despre domnul Crâznic ştiam câte ceva din articolele lui excelente pe temă mitologică şi istorică de pe site-ul Suspans.ro.

Deci, deci… deci s-o luăm de la capăt: totul începe cu o invitaţie de nuntă trimisă de marchiza Josephine de Lauras protagonistului, Arthur de Seranges, care, în ciuda împotrivirii iniţiale, acceptă (cu ceva ajutor din partea bunului său prieten, vicontele de Vincennes). Până aici toate bune şi frumoase. Arthur ajunge la castelul unde urma să aibă loc nunta (un loc destul de izolat: şi de aici începi să-ţi dai seama – dacă nu ai realizat deja din titlu – că ai de-a face cu o carte horror), îi întâlneşte pe invitaţi, mulţi şi variaţi (alegerea lor dovedindu-se mai târziu deloc întîmplătoare) şi dă peste un adevărat mister ce se cere a fi rezolvat. Da… toate bune şi frumoase, cum spuneam, atât doar că ce te faci când descoperi că nu poţi pleca dintr-un loc care, mai mult ca sigur, îşi va aduce moartea. Cu această situaţie se confruntă eroul, care este nevoit să străbată un adevărat labirint de intrigi, fiecare mai complicată decât cea anterioară, pentru a ajunge la adevăr… numai că, în cele din urmă, îşi dă seama că poate ar fi fost mai bine să rămână orb.

În privinţa personajelor, cred că preferatul meu a fost Albert de Guy, Închizitorul, probabil cel mai de temut invitat al marchizei, cu un caracter pe măsură!

Un alt lucru memorabil este documentarea pe baza căreia a fost construit romanul (iar Postfaţa este o dovadă mai mult decât concludentă). Şi fiindcă tot am amintit de Postfaţă, mărturisesc că am citit-o cu la fel de mult interes ca şi povestea în sine, pentru că subiectele mi s-au părut…. ei bine, pe gustul meu! Şi totodată am rămas cu convingerea clară că trebuie neaapărat să pun mâna pe cel puţin o carte de-a lui Aleister Crowley!!!

Ar mai fi de adăugat că stilul lui Oliviu Crâznic îmi aminteşte puţin de cel a lui Serge Brussolo, un alt autor de romane horror care mi-a plăcut foarte mult. În fine… concluzia este următoarea: ŞI LA SFÂRŞIT A MAI RĂMAS COŞMARUL este o carte BUNĂ, ce nu ar trebui ratată… iar dacă o rataţi… ei, mai bine n-o rataţi! Chiar merită!

Titlu: Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul

Autor: Oliviu Crâznic

Editura: Vremea

Au apărut primele poze din filmul THE HUNGER GAMES (JOCURILE FOAMEI)!

Vesti din ce in ce mai bune.  Primele cinci poze din filmul ce urmează să apară 23 martie 2012 sunt disponibile pe site-ul IMDB, la această pagina.

Filmul îi va avea în rolurile principale pe Jennifer Lawrence (Katniss Everdeen), Josh Hutcherson (Peeta Mellark), care a apărut ca Steve în ecranizarea cărţii lui Darren Shan, CIRQUE DU FREAK, Liam Hemsworth (Gale Hawthorne) şi Woody Harrelson (Haymitch Abernathy).

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în luptă pe viaţă şi pe moarte, televizată şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi… viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?

Surse: IMDB şi CineMagia

Deci nu ne mai rămâne decât să aşteptăm!

Înapoi cu extratereştrii…

Acum cateva zile mi s-a reamintit că am un blog. La care eu: „Serios?” Şi da, era adevarat. Asa ca mi-am zis ca o revenire nu ar strica. Si ce mod mai spectaculos de a reveni decât cu o invazie? 🙂

Mai exact este vorba despre filmul BATTLE: LOS ANGELES (titlul românesc: INVADAREA LUMII: BĂTĂLIA LOS ANGELES), care si-a facut debutul in cinematografele din afara pe data de 11 martie, iar la noi va aparea pe 1 aprilie, deci nu mai e chiar mult de asteptat.

Recunosc ca in momentul in care am vazut afisul filmului m-am gandit: „alta tampenie de film catastrofal!” (să recunoastem ca dupa 2012 au inceput sa apara cu nemiluita!) Dar apoi m-am mai interesat si am descoperit cu uimire un buget marisor! Apoi niste incasari destul de impresionante (lider in Box Office!). Si apoi un trailer care mi-a placut destul cat sa-mi propun sa vad filmul cat de curand (probabil chiar azi – daca va fi asa, revin cu impresii).

De mult timp se semnalau apariţii ale OZN-urilor in diverse puncte ale globului – la Buenos Aires, Seul, în Franţa, Germania sau China.  Dar în anul 2011, ceea ce fuseseră odată apariţii trecătoare ale acestor obiecte zburătoare, devin o realitate terifiantă când Pământul este atacat brusc de forţe necunoscute. Oamenii de pe întreaga planetă asistă neputincioşi la căderea marilor oraşe ale lumii. Los Angeles devine ultima redută a omenirii într-o bătălie pe care nu o anticipase nimeni. Totul ajunge să depindă de un sergent din marina americană (Aaron Eckhart) şi plutonul lui, încropit în grabă, care trebuie să se lupte cu un duşman cum nu s-a mai văzut până acum.
Columbia Pictures prezintă, în asociere cu Relativity Media o producţie originală, Invadarea lumii: Bătălia Los Angeles .  În film joacă Aaron Eckhart, Michelle Rodriguez, Ramon Rodriguez, Bridget Moynahan, Ne-Yo şi Michael Peña.  Regia îi aparţine lui Jonathan Liebesman.  Producătorii sunt Neal H. Moritz şi Ori Marmur.  Scenariul este semnat de Chris Bertolini. Producătorii executivi sunt Jeffrey Chernov şi David Greenblatt.  Directorul de imagine este Lukas Ettlin.  Scenografia este semnată de Peter Wenham.  Montajul e realizat de Christian Wagner.  Efectele vizuale au fost create de Everett Burrell, costumele, de designerul Sanja Milković Hays, iar muzica a fost compusă de Brian Tyler.

Surse: IMDB, CineMagia

Trailerul il aveti aici:

UPDATE: Tot pe data de 11 martie au mai aparut si RED RIDING HOOD (despre care v-am vorbit aici) şi MARS NEEDS MOMS (despre care v-am vorbit aici).

BREASLA DEGUSTĂTORILOR şi AXOLOTL ROADKILL, în curând la Litera!

Două noi cărţi, foarte bine primite de critici, ce vor aparea în curând sub sigla editurii Litera.

BREASLA DEGUSTĂTORILOR de Susannah Appelbaum (vol. 2 din seria Otrăvurile din Caux)

Sunt nevoiti ca, inaintea fiecarei mese, sa se intrebe daca mancarea nu este cumva… otravita!

Poison Ivy şi prietenii ei caută o scăpare magică prin care să salveze viaţa regelui Verdigris de boala misterioasă care l-a cuprins şi să scape poporul din Caux din ghearele maleficei bresle a degustătorilor. Dar poate Ivy să-l găsească pe rege înainte ca breasla să o găsească pe ea?

Pentru cei cu un nivel decent de cunoastere a limbii engleze, puteti citi pe pagina site-ului Amazon dedicată cărţii, primele patru capitole.

AXOLOTL ROADKILL de Helene Hegemann

„Vietile oribile sunt un dar dumnezeiesc”, asta scrie Mifiti, în vârstă de 16 ani, în jurnalul ei. Încă de la moartea mamei sale a trăit în Berlin, într-o stare din ce în ce mai pronunţată de haos. Diagnosticată ca un copil problematic,”instabil emoţional”, ea ajunge să cunoască viaţa de noapte din Berlin, trăind într-o ceaţă a sexului, drogurilor şi „culturii” de club. Ce o face pe Mifti diferită este hipersensibilitatea ei şi curiozitatea în legătură cu o generaţie mai în vârstă, care nu pare a fi capabilă să-şi îngrijească odraslele. Sfâşiată între genialitate şi nebunie, se adânceşte în limbajul adulţilor, în opiniile lor preconcepute şi în ceea ce ea numeşte „decăderea generală a lumii lor, unde goana după prosperitate a dus la neglijenţă.”

ELANTRIS de Brandon Sanderson

Nu am mai pus de multa vreme o recenzie si asta în principal datorita timpului pe care îl cere construirea unui astfel de articol. Se cam apropie de o jumatate de ora si in ultima vreme nu prea mai pot sa-mi permit acest lux. Oricum, în legatura cu ELANTRIS am simtit o nevoie imperioasa de a-i face recenzia. Şi asta probabil pentru ca este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Si totodata, un roman care si-a lasat oarecum amprenta asupra mea.


Povestea începe cu o scurta prezentare a Elantrisului, numit şi orasul zeilor, un loc puternic, strălucitor, magic. Si pe cat de magnific era Elantrisul, locuitorii sai îl întreceau: fiinţe perfecte cu pielea argintie şi parul de un alb scânteietor. Iar locuitor al acestui nemaipomenit oras putea deveni oricine era luat de Shaod, o forta miraculoasa care transforma un om abisnuit într-un elantrian.

Asta până într-o zi, când oraşul s-a cufundat în întuneric şi AonDor-ul (magia) s-a stins şi odată cu ea şi credinta oamenilor din Kae, unul dintre cele patru oraşe ce înconjurau orasul zeilor. Astfel, în Kae puterea este preluata de un rege nepriceput, fost negustor, al carui regim dureaza aproape zece ani.

Dupa scurtul prolog în care este prezentat oraşul, în prim plan este adus prinţul Raoden de Arelon, fiul regelui, a carui drama începe cand este luat de Shaod, care, de când cazuse Elantrisul, în loc sa ajute la indeplinirea perfectinii îi transforma pe cei pe care-i prindea în mreje în adevărati monstrii, care erau apoi închisi în oraşul blestemat.

Povestea merge pe trei planuri: unul al prinţului Raoden, cel de-al doilea al printesei de Teod, Sarene, viitoare sotie al lui Raoden şi cel de-al treilea al lui Hrathen, unul dintre marii preoti ai cultului lui Jaddeth, condus de Wyrn, Regentul Creatiei si care ameninta sa ia în stapanire întreaga lume. Mai aflam si ca singurul lucru care împiedicare stăpânirea totala religiei Shu-Dereth, religia lui Hrathen, era Elantrisul, a carui putere depăsea orice imaginatie.

Şi de aici actiunea se complica destul de mult, astfel ca la un moment dat ajungi sa te intrebi cum a reusit un simplu om sa creeze o asemenea poveste!

Una peste alta o carte pe cinste, al carui deliciu este dat în primul rand de suspansul prezent încă de la început, dar şi de complexitatea conflictelor de ordin politic şi mai ales religios! Cu alte cuvinte, un must have pentru orice iubitor de fantasy!

Titlul original: Elantris

Titlul românesc: Elantris

Autor: Brandon Sanderson

Editura româneasca: Tritonic

Traducător: Cristina Ispas

Nota dată de mine: + + + + + (Excepţională!!!)

LOCURILE ÎNTUNECATE ale lui Gillian Flynn – acum la Tritonic!

Ieri am văzut ceva ce aşteptam de multă vreme. Romanul DARK PLACES (LOCURI ÎNTUNECATE) al lui Gillian Flynn, autorul bestseller-ului OBIECTE ASCUŢITE, a apărut în sfârşit la editura Tritonic, după o aşteptare de aproape un an!

Cartea, apărută în colecţia Crime Scene, are 288 de pagini de format 14×20,5 şi poate fi comandat de aici.

Cu 25 de ani in urma, Libby Day a fost singura supravietuitoare a masacrului de la ferma din Kinnakee, Kansas. Atunci mama sa si cele doua surori au fost ucise cu bestialitate. Era 2 ianuarie 1985, o zi geroasa… Libby avea doar 7 ani atunci. Singurul banuit si implicit inculpat, condamnat si inchis este Ben Day, fratele lor, un baiat introvertit si rebel de 15 ani.

Locurile intunecate sunt amintirile din mintea lui Libby Day. Acum are un pic peste 30 de ani si este falita. A trait 25 de ani din donatiile miloase ale celor care au vrut sa-i asculte povestea sau care au vrut doar sa-si spele propriile pacate… Dar banii s-au terminat! O sansa pare sa apara dinspre membrii unui club ciudat, Clubul Ucigasilor (Kill Club). Acestia vor sa-i ofere lui Libby 700 de dolari pentru a dezgropa amintirile. Ei cred ca Ben este nevinovat si vor sa redeschida ancheta. Treptat, adevarul inimaginabil iese la iveala, asa ca Libby se trezeste de unde a plecat- fugind de un ucigas.