Concurs BORGIA. PĂCATELE FAMILIEI

UPDATE: Câştigătorul concursului este Claudiu Vacaru (sau Văcaru – în caz că greşesc îmi cer scuze, dar nu ai folosit diacritice). Te rog trimite-mi pe adresa de e-mail de mai jos datele personale (adresă, cod poştal).  

Ca toată lumea vara şi eu sunt pe picior de plecare, aşa ca voi fi scurt şi la obiect: cine doreşte cartea BORGIA. PĂCATELE FAMILEI, de Sarah Bower, apărută de curând la Nemira, trebuie să urmeze blogul (asta înseamna, pentru ei ce nu ştiu, ca trebuie să introduci adresa de e-mail în secţiunea din dreapta acestui articol, apoi să confirmi înscrierea la newsletter prin intermediul e-mail-ului pe care îl vei primi), iar apoi, după ce a confirmat abonarea la noutăţi, să trimită un e-mail pe adresa  magykhurinsbookskingdom@yahoo.com cu numele şi denumirea în limba engleză a cărţii de faţă (cei ce sunt deja abonaţi şi vor să participe vor trimite, evident, decât răspunsurile).

O tânără evreică se trezește în lumea strălucitoare, dar coruptă și promiscuă, a celebrei familii Borgia. Esther Sarfati devine doamna de onoare a văduvei Lucrezia Borgia, fiica nelegtimă a papei, și se îndrăgostește de Cesare, fratele ei diabolic. Prinsă în labirintul de intrigi țesute de celebrele familii Borgia și Ferrara, tânăra eroină a acestui captivant roman de atmosferă îi deschide cititorului drumul spre poveștile întunecate ale istoriei.

Sarah Bowler realizează o cronică închipuită, plină de culoare, a vieții din Italia renascentistă. Autoarea îmbină măiestrit fapte consemnatede istoria oficială a familiei Borgia cu zvonuri și ipoteze lansate de apropiații acesteia, informații pe care nu le găsim în cărțile de istorie.

Luxury Reading

Concursul se va încheia luni, 6 august, ora 20:00.

Succes tuturor!

Concurs: Trilogia Arcanelor+Moştenirea Stonegenge

UPDATE: Câştigătorii concursului sunt Maria Ridea pentru MOŞTENIREA STONEHENGE şi Radu Albescu pentru cele două cărţi din TRILOGIA ARCANELOR. Felicitări! Vă rog să-mi trimiteţi datele voastre personale (nume şi adresă, inclusiv cod poştal) pe adresa de e-mail de mai jos.

Deci, un mic concurs, pentru că nu am mai organizat de multă vreme unul. Premiile sunt:

1. Un pachet format din primele două cărţi din TRILOGIA ARCANELOR, de Thierry Carmes: CÂNTUL ARCANELOR şi PLÂNGEREA ARCANELOR (editura Nemira).

Prezentare de carte Thierry Carmes – Cantul arcanelor

Raul isi da cartile pe fata, una dupa alta in Trilogia Arcanelor de Thierry Carmes. O organizatie secreta la scara planetara invoca puterile Tarotului din Marsilia, faimosul joc de carti divinatoriu, planificand asasinate stranii, ritualice. Cine poate împiedica urmatoarele „levate”?

Matthias a fost cooptat in partida. Nimic nu prevesteste aventurile prin care va trece: din desertul chilian pana in preria australiana, tanarul descopera o lume oculta, proliferanta, misterioasa. Si nu poate fi aparat decât de propria sa ignoranta.

Prezentare de carte Thierry Carmes – Plangerea arcanelor

Marele Joc continua, implacabil.
A venit ceasul confruntarii dintre Crupier si Matthias…

CANICULA LUI 2003… 
Intr-o Franta in agonie, zdrobita de caldura, sfartecata de mutatii profunde, Organizatia isi afla terenul de joc propice pentru teribilele sale manevre.

SAPTE VICTIME…
au fost alese pentru a intruchipa arcanele cunoasterii: Justitia, Ermitul, Roata Norocului, Forta, Spanzuratul, XIII, Temperanta. Dar in scena intra noi actori. In linistea straniilor proprietati provensale, crimele se inmultesc, iar muntii Alpilles ai lui Nostradamus, precum si Marsilia mesterilor tarotieri se transforma intr-un camp de lupta insangerat.

PLANUL DIABOLIC AL ORGANIZATIEI,

intesat de tradari si lovituri de teatru, ii va izbi in plin pe Matthias si pe prietenii lui, care impinsi de forte oculte, vor plati un pret greu pentru a ramane la masa de joc.

2. MOŞTENIREA STONEHENGE, de Sam Christer (editura Litera)

Prezentare de carte Sam Christer – Moştenirea Stonehenge

Un mister de 5 000 de ani este, în sfârșit, elucidat.

Opt zile înainte de solstiţiul de vară, în străvechiul sit Stonehenge, un bărbat este înjunghiat în cadrul unui ritual la care participă un grup de oameni înveșmântați în robe. Câteva ore mai târziu, unul dintre cei mai importanți vânători de comori din lume se sinucide în propria casă, lăsându-i fiului său, tânărul arheolog Gideon Chase, o scrisoare misterioasă… În încercarea de descoperi ce se ascunde în spatele acestei sinucideri, Gideon intră într-o lume dominată de o ordine străveche: ritualuri, procesiuni, sacrificii. Într-un sanctuar labirintic din apropiere de Stonehenge au loc ritualurile de purificare ale unei societăți secrete care îşi transmite învăţăturile din generaţie în generaţie. Având la cârmă un lider nou, charismatic și nemilos, grupul săvârșește sacrificii umane rituale, în încercarea terifiantă de a dezvălui secretul pietrelor.

Un thriller exploziv, care concurează chiar și cel mai bun roman al lui Dan Brown.

„Christer combină cu succes jurnale secrete, coduri și o serie de detalii istorice fascinante, despre unul dintre cele mai misterioase locuri din lume.” Publishers Weekly

„Cu o eficacitate diabolică, povestea descrie plauzibil legendele supranaturale care învăluie acest sit de 5 000 de ani.” Le Parisien

 „Captivanta simbolistică a lui Dan Brown se îmbină cu acțiunea explozivă a lui Indiana Jones și cu investigația detectivistică a Patriciei Cornwell.” Longridge News

Cel mai bine vândut thriller în Marea Britanie
Roman publicat în 35 de țări

Pentru a câştiga trebuie doar să vă abonaţi prin e-mail la newsletter-ul blogului, pe care îl găsiţi în grila din partea dreaptă a paginii şi apoi să trimiteţi un e-mail la adresa magykhurinsbookskingdom@yahoo.com în care să menţionaţi numele vostru şi pe cel al premiului pe care îl doriţi (cei care sunt deja abonaţi şi vor să participe trebuie doar să trimită numele premiului pe care îl vor, eventual de pe adresa de e-mail pe care au folosit-o când s-au abonat). Câştigătorii vor fi aleşi prin tragere la sorţi.

Concursul se va încheia sâmbătă, 9 iunie, la ora 20:00.

Succes tuturor!

Sa reinceapa Jocurile!

UPDATE: Cartile merg la Ghiultu Sabina si respectiv Sorop Silvana. Felicitari si lectura placuta!

Editura Nemira va invita la concurs! Asa ca pentru a castiga unul dintre cele doua volume din SFIDAREA, continuarea bestseller-ului international JOCURILE FOAMEI, trimiteti un e-mail la adresa bookskingdoom@yahoo.com in care sa mentionati numele ultimului adversar pe care Katniss este nevoita sa il infrunte in sangeroasele Jocuri ale Foamei.

O sa ii rog pe castigatori sa imi trimita la aceeasi adresa datele persoanle, imediat ce vor afla rezultatele concursului.

Concursul se va incheia vineri, 20 noiembrie, la ora 20. Succes tuturor!

P.S. – Tin in mod expres sa multumesc Blogului Nemira pentru aceasta ocazie.

Ravencloud

Se misca usor, atenta pana si la cel mai mic sunet. Negura o inconjura din toate partile, iar durerea si agonia ii strangeau inima ca o gheara, necrutatoare, cruda, lipsita de orice urma de mila. Alerga pe cat o tineau puterile de repede, tinandu-se cu mana de umarul din care i se prelingeau firisoare stacojii, peste degetele ce incepusera sa-i amorteasca din cauza durerii. Stia ca daca o vor prinde, sfarsitul se va strange in jurul ei asemenea unui lant, ranind-o, zdrobind-o, strivind-o… nu putea lasa sa se intample asa ceva, pur si simplu nu putea! Nu dupa cate facuse, dupa cate indurase si dupa toata suferinta prin trecuse, fara ca nimeni sa-i intinda o mana de ajutor, pe cand ea pusese viata acelor nenorociti de tradatori pe primul loc… cum putuse sa fie atat de naiva, si mai mult decat atat, slaba. Atat de slaba! Mila e pentru cei slabi, iar eu am dat dovada de mila, am vrut sa-i ajut, am vrut… am fost o proasta! Cum oare credeam ca ma vor proteja pe mine si cauza mea. Mereu am fost singura, mereu voi fi singura si nici chiar el nu-mi va fi alaturi.

Respira sacadat, incercand sa nu resimta durerea apasatoare ce-i intepa plamanii. Incepuse sa schioapete si sa faca din ce in ce mai mult zgomot. Nu era bine absolut deloc. Desi nu mai auzea zgomote de pasi apropiindu-se era convinsa ca vor veni dupa ea. In fond ea detinea ceea ce ei visasera dintotdeauna… puterea, sansa de a conduce intreg Arayn-ul, de a subjuga popoarele, de a inrobi, de a distruge… Mai bine murea decat sa le ofere o astfel de oportunitate.

Dar… Se opri. Era gata din nou sa-si dea viata pentru acei nerecunoscatori aroganti. Desi inconstient, indeplinise iarasi rolul de sacrificiu pentru pastrarea acelei „chestii” detestabile pe care ei o numeau… pace. Nu…

– NU! Isi acoperi gura cu mainile, dandu-si seama cat de strident sunase vocea ei. Era mirata si infricosata in egala masura: mirata de tonul oribil al propriului glas si infricosata de posibilitatea deconspirarii pozitiei. Apoi gandurile acelea sumbre si chinuitoare preluara din nou controlul asupra mintii ei. Si-ar fi dat viata pentru pace, ar fi acceptat sa fie o martira, chiar daca nu i-ar fi pasat nimanui de asta… Doar asta ar fi vrut tata! Un erou in familie, cineva care sa-si dea viata pentru netrebnicii aceia… dar si el e printre ei… O lacrima solitara ii uda obrazul catifelat si cazu in genunchi. Ea nu era asa. Ei ii pasa, era ingrijorata pentru Damian, chiar daca el o tradase… il iubea. Trebuia sa faca asta. Pentru el, pentru toti… pentru mine. Daca avea sa moara, macar avea sa aiba constiinta impacata. Constiinta? Rase in sinea ei. Nu pricep de ce trebuie sa existe ceva atat de inutil. Ei ucid, ei fac rau fara sa aiba constiinta si castiga, numeni nu-i pedepseste, NIMENI! Dar vor plati! Vor plati cu varf si indesat!

O hotarare de nezdruncinat puse stapanire pe ea, acea hotarare ce o caracterizase intotdeauna, ce o facuse sa treaca peste moartea mamei ei, peste ticalosiile tatalui si tradarea lui Damian. Se ridica si incepu din nou sa alerge, tinand urechile ciulite la orice zgomot, oricat de neinsemnat ar fi fost acesta. Stia perfect drumul dintre Erafraym si Ravencloud, dar doar pe cel principal. Niciodata nu luase in considerare traversarea Codrului Rethrorian pentru a ajunge la singurul loc unde putea fi in siguranta. Iar acum era nevoita sa faca asta.

Inca de cand pasise pe frunzele acelea de culoare intunecata, ce slaveau moartea, stiuse ca acea padure nu era una obisnuita. Ceva malevolent bantuia acele locuri. Pana acum acel ceva, umbra aceea amenintatoare, ii daduse pace si nu o considerase o amenintare, dar de cateva minute Yassuna se simtea privita cu o curiozitate sadica. Faptul ca apartinea rasei elfilor i se parea cateodata cea mai cruda fata a realitatii. Imagini tulburatoare incepura din senin sa i se perinde prin fata ochilor: contururi intunecate din care privea acea fiinta (oare?) oribila, tufisuri negre din care tasnea un nimic mai infiorator decat insasi moartea, ochi privind-o sardonic, necrutator si maraieli infernale ce sfasiau tihna noptii. Incerca sa-si inchida mintea, sa nu se mai gandeasaca decat la misiunea ei.

Concentrarea ii era nimicita de junghiurile ce ii faceau corpul sa se zbata in convulsii spasmodice. Cazu. Mana i se smulse de pe rana si sangele tasni in suvoaie ce se pierdeau in perdeaua parului incalcit. Incepu sa tuseasca, scuipand mici firisoare rosiatice, ce colorau covorul negru al padurii.

– Trebuie… trebuie sa continui, se imbarbata ea cu voce tare. Durerea era de nesuportat. O simtea sfredelind-o, curgandu-i prin vene asemenea unei oravi ce se raspandea cu o rapiditate uluitoare, inrobind-o.

– NU! Hotararea aceea fara de impotrivire o cuprinse din nou. Cu mana sanatoasa rupse o parte din bluaza zdrentuita si isi acoperii rana, apasand  cat de puternic indraznea si se ridica, reluandu-si alergarea, insa cu o viteza mai mica. Concentreaza-te! Concentreaza-te la alergare. Nimic altceva… Dar era inutil. Viziunile o tulburau incontinuu. Firul realitatii se pierdea usor-usor prin vartejul format de negura padurii si culorile sterse si mohorate ale imaginilor. Isi simtea capul vajaind, era ametita si corpul ei urla de durere, insa nu putea sa se opreasca, nu avea voie!

Vantul incepu sa urle, vuindu-i in urechi si ametind-o si mai mult cu fiecare secunda in care-i statea in cale. Dar oare era vantul? Te rog sa fie doar… Dar nu era, nu putea fi… frunzele nu se miscau, iar acel sunet jos devenea din ce in ce mai ascutit si mai strident, amenintand sa-i sparga timpanele. Inceteaza! Te rog, inceteaza! Si se opri. Locul ii fu luat de o liniste profunda, apasatoare, de care insa Yassuna nu se putea bucura. Din viziuni incepusera acum sa razbata strigate sfasietoare, strigatele ei… Simti cum umbrele o invaluie si se prabuseste, cazand incontinuu intr-un abis fara forma, nesfarsit… neant impingand la disperare, nebunie ce ameninta din colturile indepartate ale mintii. O explozie agonizanta de lumina, o durere dincolo de orice imaginatie si Yassuna inspira lacom aerul rece al noptii. Gandurile ii erau acum usoare si linistite, iar durerea aceea imposibil de suportat disparuse fara urma. Se ridica usor, privind uluita in jur: o lumina alba, purificatoare, se ridica chiar din pamant, copacii, tufisurile si toate celelalte devenind  doar contururi neclare… o realitate iluzorie, himerica, ce o prinsese in mreje… o realitate din care nu voia sa plece.

– Ai o misiune, ai un dar, ai puterea de a intrepta raul si de a recladi gloria luminii de odinioara… Nu o ignora pentru propria-ti fericire. Destinul e in mainile tale. Nimic nu e prestabilit. Ai puterea: folosesti-o sau nu o folosi. Totul ramane la latitudinea ta. De acum incolo tu decizi soarta semenilor tai. Doar tu poti sa-i salvezi, la fel de bine cum ii poti distruge. Alege bine… alege ce este corect pentru noi toti. Vocea aceea uimitor de clara si de cristalina, asemanatoare unei adieri plapande de vant, se stinse si o data cu ea si acea lumina orbitoare, atat de benefica, lasand locul durerii si suferintei de dinainte de cadere.

– Voi reusi. Nu am de ales! baigui elfa ridicandu-se si pornind mai departe, resimtindu-se din cauza durerii la fiecare pas. Dupa cateva minute notiunea timpului se pierdu in acel intuneric rarefiat, insa Yassuna se simtea mai fericita decat fusese vreodata de la inceputul acelei calatorii lungi si grele. Chiar si acel misterios locuitor al padurii o incurajase sa continue si o facuse totodata sa realizeze cat de importanta era misiunea ce-i fusese incredintata… pana si el depindea de reusita ei.

Alerga asa, pierduta in acea tihna iluzorie, minute, ore sau chiar zile intregi. Nu-si dadea seama si nu o interesa. Si intr-un final efortul ii fu rasplatit. Ravencloud, orasul pierdut al elfilor, cucerit si recucerit de-a lungul miilor de ani de zeci de ori se intindea in fata ei. Era marturia unei maretii de mult pierdute, ultimele scantei ale unui soare ce luminase sute de generatii. Ruinele straluceau argintiu sub lumina palida a lunii, raspandind o aura fantomatica. Realitatea a devenit poveste, povestea a devenit mit, iar mitul din nou realitate. Yassuna isi amintea foarte bine povestea pe care mama ei, Astme, i-o spunea in fiecare seara, inainte de culcare, dar acum era atrasa decat de finalul acesteia: „… iar orasul va stralucii in fata celui sau celei ce ne va aduce salvarea sau nimicirea”. Da, ea era intr-adevar cea aleasa, numai ca daca nu savarsea totul cu intelepciune, o noua era a intunericului avea sa se pogoare peste pamant.

Cauta in buzunarul hainei si scoase de acolo ceea ce putea insemna inceput sau sfarsit, alfa sau omega. Cristalul stralucea puternic sub aura bizara a orasului, dandu-i Yassunei o stare ciudata de invulnerabilitate, umbrita de o uriasa responsabilitate. Pe umerii ei se afla soarta lumii, iar ea nu stia cu siguranta daca era pregatita pentru ceea ce avea sa urmeze.

Tropaituri din ce in ce mai puternice se auzeau dinspre Drumul Cenusiu, pricipala cale de legatura dintre Erafraym si Ravencloud. Umbre nedeslusite marsaluiau spre stravechiul oras al elfilor, in care flacara magiei incepuse din nou sa arda.

Vremea confruntarii finale venise. De asta depindea totul. Inceput sau sfarsit. Lumina sau intuneric. Supravietuire sau distrugere. Yassuna scoase un tipat ascutit, orasul fu inghitit de o explozie de lumina si haosul se dezlantui.

As vrea sa-i multumesc Oanei pentru acest prilej minunat de a-mi elibera excesul de imaginatie! Aceasta scurta povestire a reprezentat o adevarata provocare. Multumesc din nou!