O nouă întâlnire scriitoricească + Orci!

SUNT RĂZVAN ŞI CITESC!!!!! (Îi rog pe toţi bloggerii care vizitează acest site să preia aceasta iniţiativă şi să includă în articolele lor numele propriu şi mesajul de mai sus.)

După ce ieri am participat la un cenaclu destul de… hmm, neinteresant, ziua de azi s-a dovedit a fi una foarte bună. De ce? Păi în principal datorită faptului că Oana s-a hotărât să viziteze Curtea de Argeş şi deci am avut parte de o nouă discuţie „face to face” cu autoarea seriei DINASTIILE!

Şi am discutat multe: despre cărţi, muzică, filme şi altele… Sper că „restaurantul” unde am bătut-o la cap pe Oana cu întrebările mele i-a fost pe plac. Că mie mi-a plăcut. Am mai fost pe-acolo şi mă voi mai duce. Un loc perfect de ieşit cu prietenii… Oricum, revenind la întâlnirea scriitoricească, Oana mi-a făcut şi un cadou pentru care îi mulţumesc mult de tot: un exemplar semnat din REGINA ARKUDĂ ŞI AMULETELE PUTERII, a treia carte din seria DINASTIILE!

Fraa isi ridica privirea. Trupuri pavau cararea ei. Lesuri cazute in lupta. Mirosul mortii o ineca. Sangele curs pictase iarba, iar dincolo, spre Mnemess, nici pic de praf nu se mai ridica in zare, doar moartea. Tipa, dar nimeni nu avea sa o auda. Privi in jur, nimeni nu mai era in viata. O ultima arkuda privi spre ea inainte sa-si dea duhul. Nimeni, nimeni nu scapase. Doar ea. Ea, ca o adevarata regina, stiuse sa ramana in viata pana la capat. Se sfarsise. Jocul demonic se incheiase. Razboiul apusese in acelasi timp cu cercul solar. Acum si el, soarele, isi revarsa razele rosii peste trupurile inmarmurite. Zeii ii raspundeau cu un astru insangerat. Si atunci, totul i se paru cu atat mai macabru. Mai trist. Mai plin de nimic. Nici un suflu. Doar moarte.
Fraa isi pleca fruntea. Isi atinse talismanul. Poate ca zeii o incercau. Poate ca o doreau in viata cu un motiv anume. Privi din nou in jurul ei: pitici, arkuzi si vesnicii dusmani, cu totii rugandu-se la picioarele ei in somnul mortii. Shar’hanii isi incercasera norocul, inca o data. Doar ea fusese acolo sa le raspunda, doar ea si rasa piticeasca. Acum toti erau morti. Poporul ei nu mai era. Tot ceea ce mai ramasese din el, nu ii mai era de nici un ajutor. Si acum, in ce parte avea sa o apuce? La ce usi avea sa bata si cine avea sa ii mai raspunda? Ar fi vrut sa planga sau, cel putin, sa isi lase picioarele sa se odihneasca. Dar nu avea sa zaboveasca, dorinta mortii ar fi cuprins-o. Si nu asta era sfarsitul. Nu inca, nu acum.

Şi, pentru cei ce nu ştiu încă, o veste bună: de câteva zile, la Nemira a apărut cel de-al doilea volum din seria ORCII, a lui STAN NICHOLLS, LEGIUNEA TUNETULUI (detalii despre volumul unu aici).

Razboiul a aruncat taramul Maras-Dantia in haos. In timp ce armatele isi strang randurile, Stryke si banda sa de orci se refugiaza din calea tuturor. Destinul orcilor trebuie salvat, si totul depinde de obiectele magice legate de originea raselor stravechi – uniunea celor cinci totemuri ii poate elibera pe orci din sclavie. Dar pe masura ce luptatorii lui Stryke cad unul cate unul prada unor dusmani de cosmar, pentru semintia orcilor si pentru Maras-Dantia se apropie sfarsitul.

„Ce obtii cand combini o ceata rebela de orci, cinci obiecte ciudate ale caror puteri sunt necunoscute si o vrajitoare paranoica, insetata de razbunare si pasionata de ritualuri sangeroase? O poveste deosebita despre magie, creaturi fantastice si rase mitice!” Todd Richmond, SF Site Reviews

„Renasterea stralucita a legendei orcilor, aceasta cenusareasa a genului fantasy.” Barry Forshaw, Starlog

PAZNICUL FULGERULUI de Stan Nicholls

Stranie poveste si cu cartea asta! De ce am luat-o? Sincer, nici acum nu stiu… poate din cauza sinopsisului, care, apropo, nu are nicio legatura cu cartea. Si oricum totul a inceput destul de ciudat. Cautam la intamplare pe net (cred ca asa incep majoritatea povestilor, dar pe cuvant ca asa a fost) si la un moment dat am dat cu ochii peste cuvantul „orcii”. „Wow, Tolkien”, mi-am zis si am inceput sa citesc sinopsisul cartii de fata. Mi-a placut, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am cumparat-o. Cand in sfarsit a venit, am inceput sa citesc si – soc – dupa zece minute am adormit. Am mai incercat de cateva ori sa continui, dar cu acelasi rezultat. Chiar ajunsesem la impresia ca autorul cauta orice motiv, cat de mic, ca sa pornească o lupta sangeroasa ce era descrisa pe parcursul a cateva pagini bune! Am renuniat la carte… Apoi, neasteptat, am primit o recomandare: „…cartea devine chiar interesanta dupa primele 100 de pagini; incearca si ai sa vezi…”. Am decis sa urmez sfatul si nu am fost dezamagit!
0
Actiunea acestei prime carti din seria ORCII se invarte in jurul cilindrului, un mistic artefact ce se dovedeste ca ofera posesorului o putere inimaginabila.

Povestea incepe in toiul unei batalii (cum altfel ar putea sa inceapa o carte care cuprinde in paginile sale aproape numai scene de lupta?). Cele doua tabere sunt reprezentate pe de-o parte de Jderi (o trupa de orci a carei imagine se afla în centrul intregului roman), iar pe de alta de Uni (o secta religioasă a oamenilor – in carte apar doua astfel de grupari, Uni si Mani –). Scopul bataliei este obtinerea cilindrului, pe care regina Jennesta din Cairnbarrow– personajul principal negativ – doreste sa-l detina cu orice pret.
Pe parcursul cartii apar o multitudine de creaturi specifice genului fantasy, printre care se pot enumera: dragoni, troli, cobolzi (in sfarsit ceva nou!) si, bineinteles, orci.
Cand, intr-un final, trupa Jderilor condusa de capitanul Stryke se hotaraste sa deschida cilindrul descopera ceva ce duce la cea mai dramatica rasturnare de situatie intalnita pe parcursul intregului roman. In interior gasesc un pergament si un obiect foarte bizar, ce seamana cu o stea. Pergamentul povesteste despre cinci astfel de stele care, unite, au o forta inimaginabila. Jderii se hotarasc sa plece in cautarea celorlalte patru obiecte, sperand ca vor putea castiga libertate pentru rasa lor. Trecand printr-o gramada de incaierari aprige si facandu-si dusmani oriunde ar merge, ei pun mana si pe cea de-a doua stea dintr-o fortareaţa Uni, numită Trinity. Ajung sa depisteze chiar si cea de-a treia stea, aflata, dupa cate se pare, in lumea subterana a trolilor, Scratch. Cartea se termina intr-un mod cu totul naucitor: căpitanul Stryke alaturi de un camarad de-al sau, Alfray, legati de un altar pentru sacrificii, la mila înspaimantatorilor troli. Si, ca o dovada a cruzimii sortii, de pumnalul cu care urmeaza a fi ucisi este legata cea de-a treia stea.
„Ritm ametitor, actiune nonstop si accente suprarealiste.” Asta va asteptă daca cititi PAZNICUL FULGERULUI.

Titlul romanesc: Paznicul fulgerului
Titlul original: Bodyguarg of lightning
Autor: Stan Nicholls
Editura romaneasca: Nemira
Editura originala: Gollancz
Traducator: Antuza Genescu
Nota dată de mine: + + + (din 5)