Întâlnire scriitoricească…

Şi da, am avut o zi fenomenală! De ce? Păi în sfârşit am cunoscut-o personal pe Oana! A meritat să o bat la cap aproape două săptămâni!

Bineînţeles, au existat peripeţii, începând încă dinainte de întâlnire. Oana vă spune totul aici, inclusiv ce s-a întâmplat după plecare. Încă mă mai prăpădesc de râs! 😀

Cred că am pus mai multe întrebări cu această ocazie decât îmi trecusem iniţial pe lista uitată acasă! O, şi încă ceva, Oana are o răbdare de fier. Nu de alta, dar cunosc persoane care mi-au spus „Dar mai taci!” după primele 10 minute de discuţie!

A, şi atât eu, cât şi Andra am primit autograf pe PARFUMUL VĂDUVEI NEGRE!! Da, victorie totală!

Acum vă las, întâlnirea mi-a trezit un chef nebun de scris!

PARFUMUL VĂDUVEI NEGRE de Oana Stoica-Mujea

Deci wow! Deci wooow! Ieri, când mi-am luat revista Flacăra (penultimul exemplar, căci ultimul l-a luat Andra), am fost puţin dezamăgit pentru că volumul era puţin mai mic decât îmi imaginasem eu… dar de un lucru nu am ţinut cont: autoarea este Oana!! Ieri, cum am fost îngrozitor de ocupat, n-am apucat să citesc nimic. În schimb astăzi, începând de la ora 16:15 am citit aproape neîntrerupt până acum, ora 22:04. Pur şi simplu nu am putut lăsa cartea din mână!

PARFUMUL spune povestea Iolandei Ştireanu, sau, mai simplu, a Lalei. Protagonista are un caracter de-a dreptul senzaţional, astfel încât e imposibil să nu o iubeşti! Să spui că este o femeie puternică ar fi mult prea puţin!

Întâmplările sunt foarte credibile, asta poate şi datorită faptului că în carte sunt prezente persoane cât se poate de reale… mai mult nu spun, citiţi şi veţi vedea! Mare parte a acţiunii cărţii se petrece în jurul unei cabane dintr-o zonă montană, loc pe care Lala îl urăşte profund. De fapt, tocmai datorită acestor opinii radicale romanul capătă şi o tentă comică. Pot să spun că uneori am râs cu lacrimi şi alteori am fost peste măsură de tensionat.

Oricum, să vă mai spun câte ceva despre carte. În această cabană are loc o întâlnire a câtorva bloggeri foarte cunoscuţi, printre care şi doi care deţin date compromiţătoare cu privire la anumite „activităţi” ale primului-ministru, ce nu erau înscrise în fişa postului… Cei doi bloggeri trebuie protejaţi, asfel intrând în scenă Lala, care are o reacţie foarte „normală” la aflarea noii ei misiuni – din nou, citiţi şi vedeţi!

Cartea are tot ceea ce-i trebuie unui roman poliţist pentru a fi un bestseller: răpiri, arme, glume bune şi un sfârşit de dreptul uluitor!

Mie îmi mai rămâne un lucru de făcut: să-mi cumpăr cât mai curâmd INDICII ANATOMICE, primul volum din seria ce o are ca protagonistă pe Lala.

Şi vouă vă rămâne tot un singur lucru de făcut: citiţi, citiţi, citiţi!

Titlu: Parfumul văduvei negre

Autor: Oana Stoica-Mujea

Editura: Crime Scene/Tritonic

Nota dată de mine: + + + + + (din 5, cartea a fost extraordinară!)

P. S.  – Oana, vreau neaapărat un autograf!!!

P. P. S. – În sfârşit am mai postat şi eu ceva aici.

Recomandare: MONSTER REPUBLIC de BEN HORTON

După o altă lungă absenţă… şcoala asta… Oricum, am decis să vă fac o recomandare. Acum puţin timp, tot navigând pe eBay, am dat peste cartea aceasta. Primul lucru care m-a atras la romanul lui BEN HORTON a fost coperta, care arată de-a dreptul excepţional! Apoi acel mesaj: Have you got the guts?

MONSTER REPUBLIC: THE DIVINITY PROJECT a apărut pe piaţa de carte de peste hotare anul acesta şi, fără mirare, se vinde ca pâinea calda!

Tocmai mi-am comandat şi eu cartea şi sper să sosească destul de repede (ceea ce înseamnă în mai puţin de o lună). Promit că imediat ce o primesc o să postez câteva poze cu ea şi apoi, bineînţeles, va urma şi recenzia.

O explozie într-un uriaş centru nuclear. Copii „reconstruiţi” cu fragmente rătăcite din alte corpuri şi implanturi bionice. O armată crescândă, programată pentru a distruge.

„Nu,” şopti Cameron spre monstrul din oglindă. Şi văzu cum îşi scutură capul hidos. „Acela nu sunt eu. Tu nu eşti eu!”

Nu-i aşa că sună bine?

Leapşa de la Izel! Daaa!

Daaaaa… sunt mai mulţi de „a”, dar sincer, mi-e o lene de mă doare! Aşa, mii de mulţumiri Izel pentru leapşă! Chiar duceam lipsa uneia! Mersi! Mersi!

Sunt … o persoană – nu şi pentru cei ce mă cunosc bine (Izel ştie) – atât de sadică încât uneori mă surprind şi pe mine. Azi mă gandeam la metode de tortură pentru profi şi nici nu vă puteţi gândi ce am găsit…
Aş vrea … nemurirea mai mult decât orice! Nu, greşesc, tinereţe veşnică! A, plus încă vreo câteva lucruri: putere, glorie eterna (vreau şi eu un în Turnirul celor Trei Vrăjitori!)… şi o baghetă cu miez din pană de Phoenix!!
Păstrez … în gând opiniile celor care contează pentru mine.
Mi-aş fi dorit … o casă în stil victorian în centru Londrei.
Nu-mi place … să fiu comparat cu alţii!
Mă tem … că într-o zi voi ajunge să fiu… uman…
Îmi pare rău … că i-am dezamăgit de atâtea ori pe cei care mi-au oferit o prietenie ce nu aş fi meritat-o niciodată! Şi cu ocazia aceasta îmi cer scuze!
Îmi place … să mă gândesc la mine cu nişte aripi negre ţâşnindu-mi din spate! Să scriu! Să citesc! Să mă contrzic cu profa de română! Să ascult muzică în majoritatea orelor!
Nu sunt … ceea ce vor alţii şi nici ceea ce vreau eu…
Cânt … orice melodie care-mi place, în general Rock, Pop…
Niciodată … nu am să consider că expresii ca „Distruge sau vei fi distrus…”, „A calca peste cadavre…” sau „Scopul scuză mijloacele.” sunt greşite din punct de vedere moral!
Rar … nu gândesc într-un mod egoist!
Nu îmi place de mine … pentru că sunt atât de slab uneori, încât îmi vine să mă pocnesc!
Sunt confuz … când cineva începe să vorbească despre conştiinţă.
Am nevoie … de o lumină la capătul tunelului.
Ar trebui … să fiu mai recunoscător… Sa dorm mai mult (media de somn pe săptămâna trecută a fost de mai puţin de 3 ore pe noapte!)… me and my sister, Izel 😀
ŞTIU. Că gândesc greşit, dar nu-mi pasă! Sunt imatur şi voi rămâne aşa pentru totdeauna. Şi întotdeauna voi gândi la rece!

Această leapşă va merge mai departe la oricine o doreşte! Cred că îţi va plăcea foarte mult Wikilife, în caz că te vei hotărî să o completezi.

DEATH NOTE (2SR)

Da. Aşa e. În sfârşit am revenit şi eu cu un articol care are în titlu literele „SR”. Pentru cei ce au mai vizitat blogul, alegerea mea, deşi nu este previzibilă, nu se poate spune că este surprinzătoare. Probabil că atunci când am hotărât să scriu acest gen de articole am uitat să vă spun că alegerile mele pot include şi seriale anime (tocmai de aceea ar trebui să vă aşteptaţi în curând la recomandări ca BLOOD+ sau BLEACH).

Ştiu că nu m-am ţinut de cuvânt (am zis prima oară că scriu despre TRUEBLOOD), dar chiar nu am timp să urmăresc decât ce este la televizor. Calculatorul este rezervat pentru scris!

Acum, revenind la excepţionalul serial manga anime DEATH NOTE, puteţi găsi câteva informaţii interesante aici.

Astăzi, când am dat o căutare pe Google – DEATH NOTE -, am fost surprins să descopăr zeci, poate chiar sute de fan-site-uri.  Cu toate acestea, pentru a găsi nişte imagini mai speciale pentru această postare, am căutat pe net timp de cam o oră. Dar cred că o să vă placă… sau cel puţin aşa sper!

Şi tot căutând poze am aflat lucruri extrem de interesante, cum ar fi că există 13 volume sub forma unui fel de benzi desenate, după care s-a realizat serialul DEATH NOTE.

Povestea, ce se învârte în jurul uluitorului carnet al morţii, devine din ce în ce mai interesantă şi mai plină de răsturnări de situaţie. Pentru cei ce nu au urmărit încă niciun episod, aveţi în imaginea de mai jos câteva dintre regulile carnetului morţii.

Tot mai multe personaje fascinante îşi fac apariţia, poate cel mai semnificativ fiind Misa Amane, cel de-al doilea Kira, care deţine şi ea un carnet. Ba mai mult, în schimbul a jumătate din viaţă, deţine şi puterea ochilor Shinigamii (care pot dezvălui numele oricui se află în raza lor vizuală). Misa, o fană înfocată a primului Kira, acceptă să fie folosită de acesta drept armă, devenindu-i iubită.

Conflictul cu L devine tot mai intens, provocându-i serioase probleme lui Light, dar si Misei. Totuşi, un lucru rămâne neschimbat: caracterul unic al lui Ryuk, Shinigami-ul lui Light.

A, şi poate că cele mai interesante poze pe care le-am găsit, sunt cele care ilustrează diferite trăsături de caracter ale lui Light. Cel puţin mie mi se par de-a dreptul extraordinare!

(Titlul acestei imagini mi s-a părut foarte… hmm, plăcut! – Dead all around)

(Light wins)

(New world of Light)

(My favourite – Kira)

(No comment!)

(Light confident)

(Aici nu vă spun nici mort! Va trebui să ghiciţi!)

În concluzie, urmăriţi DEATH NOTE şi Animax!! Trust me, is awesome!!!!

TUNELE 3: IN CADERE LIBERA de Roderick Gordon si Brian Williams

Wow! TUNELE, oh my God, oh my God, oh my God! A fost SUPER!!! Gata, incetez; ma comport irational si totusi… A fost atat de tareeee! Imi vine sa sar in sus si in jos si sa tip: aaaaaaa! OK, am inteles, nu mai strigati, incetez.

Deci dupa ce am inceput serios sa citesc aceasta carte (adica in ultimele doua zile, pentru ca inainte tot eram intrerupt) nu m-am mai  putut opri. Cred ca aratam mai rau decat o persoana care tocmai isi injectase o doza serioasa de hasis. De fapt citesc de seara trecuta de la ora 6:00. Noaptea precedenta nu cred ca am dormit mai mult de jumatate de ora. M-am oprit din lectura la ora 4:00 dimineata si apoi am incercat sa adorm: inutil! Ma tot gandeam la Will, la Chester, la Styx si Dominion si la cele doua Rebecca (personajele mele favorite). Dupa ce timp de o ora m-am intors de pe o parte pe alta reusind sa adorm doar cateva minute, am aprins lumina, am luat cartea si mi-am continuat administrarea de narcotice 😀 … Asta pana la ora 8:00 cand tata s-a trezit si a venit pana in camera mea. M-am prefacut ca dorm. Dupa ce a plecat mi-am reluat lectura. Oricum, gata cu asta. Sa va spun mai bine despre carte.

Primul lucru care este observat la TUNELE 3 este complexitatea. Cu toate acestea nu pot spune ca aceasta se deosebeste prea mult de cea din volumul doi al seriei. Poate ca doar spre final se vede ca totul devine putin mai greu de inteles.

Personajele sunt exceptional conturate, in special cele doua Rebecca, care au un rol din ce in ce mai important in actiunea cartii. Apar si personaje noi si, lucrul care mi-a placut cel mai mult, este schmbarea atitudinii unui personaj care devine uluitor de puternic. Nu ma credeti? Atunci imaginativa o persoana care rezista un timp uluitor de indelungat Luminii Intunecate. Ei, acum ce mai ziceti?

Actiunea este… pe putin spus surprinzatoare. Intamplarile devin tot mai profunde, mai adanci, atat la propriu cat si la figurat si in sfarsit aflam despre ce este vorba in legatura cu conceptul „Gradinii celui de-al doilea Soare”. Si credeti-ma, e uimitor!

Se lucreaza pe doua planuri, autorii (o sa spun imediat ceva legat de asta) bazandu-se pe jocul psihologic care trece de limitele obisnuite intalnite in romane. Totul este atat de intens incat te face sa-ti pierzi capul.

Legat de ce carte o sa incep in continuare, exista doua varinate: ori incep CIRCUL FANTASIA, ori nu mai incep nimic si ma ocup de scris la propriile proiecte. Stiu, am zis ca incep SFIDAREA, dar inca nu am primit-o. Si sincer ma bucura lucrul acesta! De ce? Pai pentru ca orice carte as citi dupa TUNELE 3 mi s-ar parea cu siguranta insignifianta ca valoare… cred ca exceptie face seria HARRY POTTER 🙂 Si nu are rost sa stric o lectura la o carte buna ca SFIDAREA. De fapt chiar sper sa nu o primesc in curand pentru ca sunt sigur ca voi ceda tentatiei de a o citi si o voi desconsidera. Nu cred ca o sa scap de mania cu IN CADERE LIBERA in urmatoarele saptamani.

Mai sus am promis ca o sa spun ceva despre autori. Ei bine, uitati despre ce e vorba. In urma recenziei lui Doru mi-a revenit in gand pagina de copyright pe care o vazusem inainte sa ma apuc de lectura si in care scria ca drepturile pentru text ii apartin exclusiv lui RODERICK GORDON. Doru explica: RODERICK a scris totul, in timp ce BRIAN a venit cu ideile. Acum va intreb: cum sa poata sa fie scrisa o carte fara idei?!! M-am enervat rau de tot cand am vazut pagina aceea pentru motivul ca stiu ca randurile se pot asterne foarte usor pe hartie (daca nu ai probleme cu gramatica) atunci cand ai subiectul! Dar acesta-i un lucru greu de obtinut. Si nu vorbesc prostii, ci va spun din propria experienta. Atunci cand mi s-a propus sa scriu in colaborare am acceptat fara ezitare, iar partenerul mi-a spus ideea ce s-a dovedit a fi GENIALA! Eu nu as fi reusit sa ma gandesc la asa ceva; prin urmare rezulta ca intr-un parteneriat exista egalitate, adica ambii scriitori participa in mod egal la construirea universului fictional. Desi, daca privesti totul dintr-un alt punct de vedere, iti trebuie talent pentru a scrie, chiar si cu ideile altcuiva. Multumesc Shauki pentru ca m-ai facut sa inteleg asta! Gata, ma opresc… oricum tema este mult prea vasta pentru a putea fi discutata in acest articol.

Si acum, revenind la subiect, cartea este EXCEPTIONALA, SUPERBA… no more words! Cititi si convingeti-va!

Titlul original: Freefall

Titlul romanesc: In cadere libera

Autori: Roderick Gordon si Brian Williams

Editura originala: The Chicken House

Editura romaneasca: Corint Junior

Traducator: Dan Dobos (Sincere felicitari! O traducere fara cusur!)

Nota data de mine: + + + + + (Doamne, as da mai mult daca ar fi posibil!)

THE AMBER SPYGLASS de Philip Pullman

Si uite si a doua carte de PHILIP PULLMAN pe care o termin! Si tin sa anunt ca THE AMBER SPYGLASS a fost chiar mai buna decat THE SUBTLE KNIFE! Da, ati auzit bine, am facut o afirmatie ce pana si mie mi s-ar fi parut ridicola inainte sa incep sa citesc cartea de fata.

Trebuie sa intelegeti un lucru in legatura cu ultimul volum al trilogiei HIS DARK MATERIALS: actiunea e intensa, iar cand spun asta vreau sa zic ca e inimaginabil cum de poate un scriitor sa obtina un asemenea efect… e uluitor, ce sa mai ocolim! Pot spune cu siguranta ca acesta este unul dintre cele mai bune fantasy-uri citite anul acesta!

Acum o sa va ofer sinopsis-ul cartii (care o sa va spuna povestea mai bine decat mine) si apoi o sa mai adaug cateva lucruri:

Will este purtatorul pumnalului. Acum, insotit de ingeri, are misiunea de a livra aceasta arma puternica, mortala, Lordului Asriel – la cererea tatalui sau muribund.

Dar cum ar putea sa-l caute pe Lordul Asriel cand Lyra a disparut? Doar cu ajutorul ei poate poate dezlega numeroasele mistere care nu-i dau pace. Cele doua mari puteri ale multor lumi s-au ridicat pentru razboi si Will trebuie sa o gaseasca pe Lyra, fiindca impreuna au de purtat propria lor lupta, o calatorie inevitabila care il va duce pana in lumea celor morti…

Interesant, nu? Hai ca ma las pagubas daca nu v-am facut deloc curiosi :))

Si daca veti citi aceasta carte veti mai observa ceva:

1. Cartea e complexa, chiar foarte complexa, lucru ce se datoreaza partial si intinderii destul de mari – varinata in limba engleza are 550 de pagini.

2. Persoanajele – inclusiv cele ce apartin lumii fantastice – sunt atat de bine conturate incat pur si simplu par reale, extrem de verosimile – daca nu ma credeti va trebui sa cititi!

3. Romanul are o nuanta accentuata de basm (adica mai mult decat de obicei in cazul genului fantasy), dar cu toate acestea nu o sa va plictiseasca si in plus intamplarile sunt perfect credibile.

HIS DARK MATERIALS este cu siguranta una dintre cele mai bune serii scrise vreodata, iar PHILIP PULLMAN este un adevarat geniu!

Titlu: The Amber Spyglass

Autor: Philip Pullman

Editura: Scholastic Children’s Books

Editura la care cartea va fi publicata in Romania: Humanitas

Nota data de mine: + + + + + din 5

REGINA ELFA de Oana Stoica-Mujea

Deci, deci, deci… Deci tin sa mentionez ca aceasta carte este FANTASTICA! De mult nu am mai intalnit un roman care sa ma captiveze intr-atat. Atat de profund, atat de… OK, trebuie sa ma opresc putin aici. REGINA ELFA m-a surprins in primul rand prin profunzime! Pot spune fara nicio urma de indoiala ca de la TOLKIEN nu am mai intalnit un asemenea mod de a scrie.

regina-elfa_rgb1A, si apropo de asta, as vrea sa-i cer scuze OANEI daca am ofensat-o cumva. Nu de alta, dar cunosc o persoana (ghiciti cine :)) care considera asemanarea stilului sau cu cel al lui TOLKIEN o jignire… si eu care incerc sa obtin modul acela de a scrie de aproape doi ani! Oricum, am deviat de la subiect…

REGINA ELFA debuteaza cu un sinopsis foarte interesant – mai degraba intrigant -, dar care nu poate fi inteles decat dupa citirea unei anumite parti din carte. Actiunea se invarte in jurul cautarii reginei elfilor, Yassuna, deoarece niciun vlastar cu sange regal nu se mai nascuse in ultimele decenii, iar poporul elfilor decazuse de la maretia de odinioara.

Dat fiind principiul fundamental al vietii elfesti/elpide (prefer ambii termeni) – da, vorbesc despre acea… viata luuuunga – intriga se desfasoara dincolo de orice limite temporale, deci ne putem astepta la complexitate!

Cautarea Yassunei necesita eforturi sustinute din parte lui Voron, iar in aceasta calatorie ne sunt infatisate fiinte ciudate cu caractere si mai ciudate, complexe si dominate de lacomie sau de propriile interese, dar si binevoitoare.

Trebuie inteles ca romanul de fata insista pe partea… intunecata a mintii umane… ops, am gresit, nu numai a celei umane! Astfel isi face aparitia asa-numitul joc psihologic, care de altfel este foarte intens. Deci puteti sa va asteptati la o privire ampla asupra existentei, lucru extrem de interesant in cazul unui nemuritor.

Gata, orice as mai spune e inutil. Trebuie sa cititi cartea aceasta! E nemaipomenita!

Titlu: Regina Elfa

Autor: Oana Stoica-Mujea

Editura: Tritonic

Nota data de mine: + + + + si 1/4 (din 5)

 

LEGENDA CALARETULUI FARA CAP

Deci da, am ajuns sa scriu o recenzie despre un film horror… ei, si ce? Dar stiti cine a jucat rolul principal? Nu, nu stiti, e clar. Daca ati sti cred ca ati fi de acord cu acest articol. Protagonistul este jucat de Johnny Deep! In plus mai apare si Chrisina Ricci. A, da, si o poveste ce te vrajeste pe loc! Inainte de a incepe sa va povestesc despre filmul difuzat de Prima TV, am sa va spun ca desi  a fost aparut in cinematografe in 1999, este extraordinar de bine realizat, tabloul usor medieval fiind conturat printr-un joc actoricesc si efecte speciale ireprosabile. Am vazut filmul pentru a doua oara… Prima data l-am vizionat cam pe la varsta de 10 ani… si atunci m-a ingrozit. Dar acum, avand antrenament cu SUPERNATURAL, am incercat din nou si surpriza: tot m-a speriat. Dar nu regret ca m-am uitat.

426Povestea incepe cand detectivul Ichabod Crane este chemat interiosul satuc Sleepy Hallow pentru a investiga o serie de 3 (de fapt pana la urma 4) crime bizare. Dupa cate se pare, victimelor le lipseste capul.

Aflam astfel povestea unui soldat crud, ce calarea un cal negru, urias si decapita oamneii din pura placere. La randul lui e omorat si decapitat, apoi ingropat impreuna cu capul langa un copac (Copacul Mortului) intr-o padure intunecoasa.

Dar de ce atatca fantoma tocmai acum? Si de ce ia capetele victimelor?

Un secret inspaimantator, un erou destul de nostim si un calaret ce tasneste dintr-o mare de capete, controlat de egoismul uman… Cu calte cuvinte, un film memorabil!

Dar la fel de bine este introdusa si dragostea in acest film: o iubire intre o tanara cu un suflet mult prea bland si un detectiv suspicios care, in ciuda experientei, greseste de nenumarate ori.

Jocul psihologic este cat se poate de intens, iar filmul in sine ne arata cat de mult pot corupe puterea si dorinta de razbunare. O adevarata capodopera cinematografica!

P.S. In foarte putin timp recenzie la PIRATII DIN CARAIBE: BLESTEMUL PERLEI NEGRE (pe care l-am revazut a 7- a oara – e extraordinar)!

P. P. S. In curand recenzie si la REGINA ELFA, care imi place nespus!

Supernatural (1SR – continuare)

Da, am sa va povestesc iarasi despre SUPERNATURAL! De ce? Pai pentru ca serialul asta este din ce in ce mai perfect (sa stiti ca stiu ca „perfect” nu are grad de comparatie)! Bineinteles, foarte curand o sa apara si 2SR – aici am nevoie de o opinie: ce ati alege intre TRUEBLOOD si LEGEND OF THE SEEKER? Poate ca unii dintre voi nu au auzit de niciunul dintre seriale, dar atunci vreau pareri obtinute in functie de nume…

Acum sa revin la subiect: am sa va spun cate ceva mai exact despre sezonul al patrulea (pe care il revad; apropo, pozele sunt din mai multe sezoane).

SUPERNATURALTotul devine din ce in ce mai complicat si totodata mai complex.

Puterile lui Sam devin din ce in ce mai mari: acum nu numai ca poate sa exorcizeze demonii cu un simplu gand, dar ii poate chiar distruge, lucru considerat imposibil… si Dean descopera curand acest lucru. Iar explicatia este de-a dreptul socanta: un semi-demon. Iar nevoia lui Sam de sange demonic e din ce in ce mai mare, iar Ruby nu se fereste sa i-o satisfaca.

Dar nici chiar cu ajutorul acestului sange Sam nu poate deveni suficient de puternic pentru a o invinge pe Lilith.

SUPERNATURALAici fac o paranteza: Lilith este primul dintre demonii lui Lucifer. Principalul motiv al razvratirii a fost faptul ca oamenii devenisera preferatii lui Dumnezeu, in defavoarea ingerilor. Vazand aceasta, Lucifer, ca inalt act de tradare il atrage pe unul dintre oameni in pacat… o femeie… Lilith.

Dar nu numai Sam ii rezerva surprize lui Dean, ci si invers. Iata ce spune Dean intr-unul dintre episoadele sezonului 4: „Mi-a placut Sammy, mi-a placut la nebunie sa torturez sufletele acelea!” Pentru o intelegere mai buna cititi aici.

SupernaturalPe masura ce cele 66 de sigilii care opresc eliberarea lui Lucifer sunt rupte, perfectiunea si desavarsirea Raiului devin din ce in ce mai putin palpabile. SUPERNATURAL

Ingerii se dovedesc tot mai indecisi (cel mai bun exemplu fiind Castiel, care nu se poate hotari intre respectarea poruncilor din ce in ce mai absurde si cadere) si chiar dispusi sa se omoare intre ei (aici vorbesc despre Uriel, care doreste ridicarea lui Lucifer, ajugand chiar sa distruga alti ingeri).

SUPERNATURALApar de asemenea si grave probleme intre cei doi frati: Dean, cel profetit sa opreasca Apocalipsa si Sam, cel care vede incapabilitatea Raiului de a duce razboiului si de asemenea vede distrugerea lui Lilith ca singurul mod de a opri totul.

SUPERNATURALAtmosfera devine din ce in ce mai tensionata pana ce se ajunge la o ruptura intre cei doi („Daca iesi pe acea usa sa nu te mai intorci niciodata!”).

SUPERNATURALIar in ultimul episod vizionat aflam ceva foarte interesant:

Sam: Cate sigilii au mai ramas?

Ruby (demon): Doua, poate trei…

Sam: Ce?! Ce tot fac ingerii?

Ruby: Esueaza lamentabil!

Ruby: Si am mai aflat ceva foarte interesant: ultimul Sigiliu nu poate fi rupt decat de primul dintre demonii lui Lucifer.

Sam: Ai vreo idee cine este?

Sam: Asta inseamna ca daca ajungem la Ruby inainte sa rupa ultimul Sigiliu oprim Apocalipsa si Lucifer nu va mai putea niciodata sa evadeze.

SUPERNATURALDeci actiune nonstop si un joc al superputerilor ce poate aduce lumina sau intunericul (desi dupa cum merg lucrurile niciuna n-ar aduce cu adevarat lumina).

Sper ca postul de televiziune Pro TV sa cumpere drepturile si pentru sezonul 5, adica ultimul, pentru ca serialul acesta este cel mai bun ever.

Astept cu nerabdare si urmatoarele episoade din sezonul 5. Si cum sa nu-ti placa un serial care are tot ce-i trebuie?!!

SUPERNATURAL