SNOW WHITE AND THE HUNTSMAN (ALBĂ CA ZĂPADA ŞI RĂZBOINICUL VÂNĂTOR)

SWATH… e o prescurtare nostimă pentru un film nu prea nostim, dar, una peste alta, unul care merită vizionat. Cum altfel nu se poate, ar fi bine s-o luăm cu începutul. Evident, ideea că un film este bun/rău începe din momentul în care este eliberat primul trailer (bineîneţeles, uneori există şi dezamăgiri…). Aşa a fost şi în cazul acestui film. De fapt, la început nu prea credeam că ar merita să urmăresc trailerul unui film pe care ştiam că oricum nu-l voi viziona. De ce? Păi, în primul rând, un film cu Snow White (Albă ca Zăpada) în rolul principal mi se părea oarecum… ciudat, chiar dubios, iar când această Snow White (o voi numi aşa de-a lungul acestui articol pentru ca este mult mai usor de tastat decat numele românesc) căpăta chipul lui Kristen Stewart dorinţa de a viziona filmul pierea definitiv (nu mă înţelegeţi greşit – ca înfăţişare, lui Kristen chiar i se potrivea rolul, dar după prestaţia în filmele Twilight… cred că e de ajuns atât pentru a înţelege cum stau lucrurile). Oricum, ideea este că mi s-a părut că nu merită.

Apoi, absolut accidental, am văzut trailerul (cu ocazia asta: mersi Ioana!) şi poc. Şoc instantaneu. Trailerul arăta uluitor de bine. Iar povestea părea mult mai întunecată decât m-aş fi aşteptat eu. Nici chiar Kristen Stewart nu părea că joacă atât de rău, dar asta era mai mult un feeling de moment – sau aşa credeam atunci. Şi, cel mai bun lucru: am descoperit că personajul principal negativ, Regina, este jucat de Charlize Theron. Şi atunci, instantaneu, mi-am dat seama că vreau să văd filmul! Şi nu am niciun regret că am făcut-o.

Producţia Universal a costat 170 de milioane de dolari (aşadar, MULT!), iar acest lucru se vede în efectele speciale mai ales, care sunt ireproşabile! Ireproşabilă este şi prestaţia actorilor, în special (cât se poate de surprinzător!) cea a lui Kristen Stewart, care pur şi simplu m-a lăsat „mască”.

Filmul spune povestea lui Snow White (evident!), urmând până la un punct firul poveştii originale: aceasta prinţesa, iubită de tot regatul, foarte frumoasă, a cărei mamă moare prea devreme şi al cărei tată, îndurerat, se căsătoreşte cu o femeia rea, dar superbă (aici nu am înţeles cum de Oglinda i-a spus Reginei – din nou, Charlize Theron, că e mai puţin frumoasă decât Snow White – Kristeen Stewart – … mi se pare un nonsens, dar asta e doar opinia mea). Ea îl omoară

Charlize Theron în SNOW WHITE AND THE HUNTSMAN

Charlize Theron în SNOW WHITE AND THE HUNTSMAN

pe rege (iar motivul nu este simpla răutate – acesta este unul dintre motivele pentru care filmul mi s-a părut foarte bun – felul în care este construită povestea te face pur şi simplu să-ţi pară rău pentru Regină şi soarta ei, lucru foarte rar în producţiile din ziua de azi) şi o ţine pe Snow White închisă ani de-a rândul într-un turn (unde se pare că a fost foarte bine tratată, în special bine hrănită, având în vedere lucrurile pe care le face de-a lungul filmului), de unde scapă, rătăcindu-se în Pădurea Întunecată (foarte original!). Aici intră în scenă Vânătorul (un tip cam naiv), care este trimis s-o aducă înapoi (pentru că se pare că Snow White este mult mai preţioasă pentru Regină decât şi-ar fi imaginat aceasta vreodată)… asta ca să menţionăm şi părţile mai puţin bune.

Printre atuurile SWATH se numără şi intriga, atrăgătoare, care aminteşte (mai ales prin atmosferă) un pic de The Lord of the Rings, lucru demn de laudă! Un alt plus este coloana sonoră, incredibil de potrivită şi plăcută.

Aşadar, dacă vă trece prin cap să vizionaţi filmul (la cinema, pe PC sau DVD – când va apărea) nu ezitaţi! Merită!

Şi încă un lucru (pe care am uitat să-l menţionez mai înainte): se pare că datorită încasărilor, care au depăşit aşteptările (deja mai mult de $300), cei de la Universal  l-au angajat pe David Koepp, cel care a scris scenariul pentru Mission: Impossibile, să compună scenariul pentru o continuare a aventurilor lui Snow White (deci o nouă franciză de succes pentru Hollywood). Să sperăm că această continuare va fi cel puţin pe jumătate la fel de bună ca primul film.

Movie trailer:

Sountrack sample (01 – Snow White):

Anunțuri

APOCALIPSA 2012: CE VA FI DUPĂ?, de Lawrence E. Joseph

Înainte să încep recenzia propriu-zisă ţin să menţionez că aceasta este cartea a doua a seriei, prima fiind APOCALIPSA 2012: SFÂRŞITUL E APROAPE. Am ales să o citesc pe aceasta prima pentru simplul motiv că aşa mi-a picat în mâna, total accidental. Deşi subiectul mi se pare foarte interesant (ador filmele gen 2012, Ziua Independenţei, Războiul Lumilor etc.) cărţile de nonficţiune nu mă atrag în general. Oricum, surpriză-surpriză: de când am citit primele pagini nu m-am mai putut opri.

A doua cartea a lui Lawrence E. Joseph pe acest subiect continuă (probabil – rămâne de văzut dacă e aşa, având în vedere că nu am citit încă prima carte) ilustrarea scenariilor catastrofice pentru sfârşitul anului 2012. Bazată pe o argumentare solidă, cartea (pe care autorul însuşi o caracterizează ca o „variantă non-ficţiune a filmului lui Emmerich” – regizorul megaproducţiei cinematografice 2012 -, dar care este „burduşită nu atât cu acţiuni, cât cu realităţi, iar eroii care supravieţuiesc sper că suntem noi”) începe printr-o introducere asupra fenomenului (cultural, social, psihologic, politic) 2012 şi a urmărilor sale deja vizibile sau foarte probabile, urmări care nu sunt deocamdată influenţate de efectul fizic al „apocalipsei” (care se pare că trebuie privită mai mult ca o „uşă” spre „iluminare”), ci de ideea de „sfârşit”.

În continuare, lucrurile devin şi mai interesante, previziunile făcute de autor fiind ireproşabil sprijinite de logică, exemple şi argumente competente. Astfel, primul dintre scenariile apocaliptice (care, spune autorul, are o şansă de îngrijorător de mare să se întâmple cu adevărat) este o furtună solară suficient de puternică încât să ne „îngenuncheze civilizaţia”, atât de dependentă în ziua de azi de electricitate şi aplicaţiile ei (autorul, american de altfel, spune că o ţară ca SUA, care depinde într-o măsură enormă de puterea sateliţilor săi, ar fi incredibil de vulnerabilă în faţa unei asemenea catastrofe, la fel cum s-ar întâmpla şi cu partea central-vestică a Europei).

Printre titlurile prezente în continuare se numără şi „O cometă se prăbuşeşte în Marea Mediterană” sau „Groenlanda se topeşte, Emisfera Nordică transpiră”, capitole care din nou, prezentate prin prisma unor evenimente deja petrecute, te fac să-ţi pui un milion de întrebări (Şi până la urmă, nu acesta este rostul oricărei cărţi bune – să-ţi dea de gândit?).

Concluzia e simplă: nu suntem nici pe departe atât de invulnerabili şi de în siguranţă pe cât tehnologia noastră ne face să credem. Aşadar, dacă daţi vreodată peste volumul de faţă, nu-l rataţi. Merită!

Titlu: Apocalipsa 2012: Ce va fi după? (Ghid de supravieţuire)

Autor: Joseph E. Lawrence

Editura: Nemira

Traducător: Ruxandra Toma 

P.S. – Cine are chef de o scurtă povestire sf/fantasy/thriller cu „SMS” click aici.