The Hobbit: The Battle of the Five Armies (movie review)

the-hobbit-the-battle-of-the-five-armies-first-poster-hdWhere does your journey end? se întreaba Gandalf în trailer-ul pentru ultimul film din saga Middle-Earth. Iar eu răspund: călătoria se sfârşeşte în cel mai bun film văzut de mine de la ultimul Harry Potter. Şi ce călătorie a fost!

[VOR FI CATEVA SPOILERE; NIMIC MAJOR, DAR E BINE DE STIUT]

Peter Jackson ne aduce pe câmpul de luptă one last time printr-o introducere care te transpune direct în acţiunea filmului. Aceasta este concluzia, scopul pentru care primele două filme au avut acel building, şi nimic nu dezamăgeşte. Dragonul Smaug nimiceşte tot ce îi iese în cale, iar bogăţia muntelui acum eliberat atrage atenţia tuturor popoarelor Pământului de Mijloc. Elfi, orci şi oameni – toţi vor pentru diferite motive să pună mâna pe locul de baştină al gnomilor.

Dacă au existat plângeri în legătură cu faptul că nimeni nu moare în primele filme, acum acele plângeri ar trebui să fie amuţite. There is death and a hell lot of it.

Un moment cheie (şi poate cel mai frumos realizat din tot filmul) este lupta dintre Sauron şi Cei Nouă împotriva lui Galadriel, Saruman, Gandalf şi Elrod. Uluitoare scenă!the-hobbit_the-battle-of-the-five-armies_belgian-posters-2

Ca de altfel tot filmul. Efectele speciale care te lasă cu gura căscată sunt la ele acasă.

În privinţa scenelor de luptă, acestea sunt apropiate de magnitudinea celor din Stăpânul Inelelor şi, partea cea mai bună, ne oferă o privire mai bună la modul cum luptă o armată de elfi (my personal favourite :D). Pur şi simplu stai şi te întrebi cum s-a filmat aşa ceva.

Showtime-ul meu de la 14:20 la IMAX AFI a fost sold out. Am văzut oameni certându-se pe bilete la intrare :)) So dacă (sau mai bine zis când) intenţionaţi să vedeţi filmul, aveţi grijă să vă rezervaţi locurile dinainte.

Nota dată de mine: 10/10

Regizor: Peter Jackson

Producător/Studio: Warner Bros

The Hobbit/Lord of the Rings Legacy trailer:

Anunțuri

Tunele 5: Spirala, de Roderick Gordon & Brian Williams

Cop_Tunele_5_SpiralaDintr-un motiv sau altul nu am citit Tunele 5 până acum. Ştiu că la un moment dat cumpărasem cartea, apoi nu am mai gasit-o şi când am văzut-o pe raft în trecerea mea rapidă pe la Gaudeamus am pus mâna pe ea. Iubesc la nebunie seria asta scrisă de cei doi autori britanici şi cum în ultima vreme m-am cam lăsat de fantasy şi de citit în general (cu excepţia Percy Jackson, la care o sa fac un series review în curând), mă aşteptam ca Spirala să reaprindă scânteia. Şi a facut-o, dar nu atât de intens pe cât credeam eu.

Recenzia nu va coţine multe spoilere, având în vedere că vreau să vă spun părerea mea despre carte, nu să fac un rezumat (pentru asta vizitaţi Wikipedia). Aşadar, majoritatea scenelor descrise se petrec în Suprasol, unde sunt introduse o grămadă de personaje, mai mult sau mai puţin interesante şi se organizează ofensiva contra planului major al Styx. Totodată, facem cunoştinţă cu femeile Styx, care sunt de fapt clasa conducătoare, lucru asupra căruia autorii au mai oferit indicii în volumele anterioare.

Aşa, acum că am facut şi o mică prezentare, să revenim la păreri. Ce mi-a plăcut: stilul de a scrie e fantastic ca întotdeauna, realist, mult peste scriitorul tău obişnuit de fantasy.

Însă sunt unele lucruri care nu prea m-au fericit. Ca de exemplu, faptul că majoritatea carţii descrie acţiunea din Suprasol. Motivul pentru care am ajuns să iubesc seria asta atât de mult este acel fior al descoperirii. TunnelsDeeperFreefall. Primele trei cărţi din serie sunt perfecte şi la fel e şi o mare parte din a patra. Însă Spirala abandonează aproape complet acet plan şi faptul că acţiunea este foarte redusă comparativ cu volumele anterioare, nu ajută deloc. Practic, ai o carte de peste 500 de pagini care ar fi avut un ritm mai bun dacă ar fi fost redusă cam la 350. Întregul roman se simte ca prima dintre cele două părţi ale unei ecranizări, pe care Hollywood-ul le adoră atât de mult în ultima vreme. Tunele 5 pregăteşte terenul pentru Terminal, ultima cate din serie, la care am început deja să citesc (şi care după doar 30 de pagini îmi place deja mai mult ca Spirala).

O altă problemă o am cu traducerea. Sunt chestiutele micute care se schimba de la carte la carte şi care mă calcă pur şi simplu pe nervi. Dacă tot aţi făcut greşeala de a renunţa la Dan Doboş, macar menţineţi acelaşi traducător pentru restul seriei, god damn it!

O ultimă chestiuţă se leaga de chiar ideea de fantasy. Chiar daca Tunele face parte din acest gen, cei doi autori menţin totuşi o faţadă destul de realistă pe parcursul volumelor. Însă totul e lăsat baltă în cartea a cincea, când vine vorba de Styx. Nu e vorba ca mi-a displăcut întorsătura situaţiei, dar e prea brusc şi prea mult. Face totul să pară neverosimil şi cumva forţat.

Acum, nu vreau să se înţeleagă că acesta e o recenzie negativă. Nici pe departe: a doua parte a cărţii e foarte bună. Dar comparativ cu celelalte romane, Spirala decade puţin.

Titlul românesc: Tunele 5: Spirala

Titlul original: Spiral

Editura românească: Corint Junior

Nota dată de mine: 8/10 

Recomandare serial (5): DA VINCI’S DEMONS

Salutare tuturor! Eu sunt Alex sau Alexei (cum vreţi) şi de acum înainte voi publica articole pe acest blog în legătură cu diverse chestii.

M-am decis să încep cu o categorie pe care Răzvan a lăsat-o în paragină: cea a recomandărilor de seriale. Acum, eu-s un mare amator de seriale şi le prefer filmelor pentru că durează mai mult. Iar dacă sunt bune, normal că-mi place să ştiu cât mai multe. Dacă nu-s bune… ca la fiecare lucru, există şi-o parte proastă.

da-vincis-demons-posterAşa, primul serial pe care-l voi recomanda este unul nou, apărut anul acesta. Evident, din titlu v-aţi dat seama deja despre ce e vorba: DA VINCI’S DEMONS.  Tot la fel de evident este şi că producţia are în centru viaţa lui Leonardo da Vinci, mai exact timpul său petrecut în Florenţa şi legăturile pe care acesta le-a avut cu puternica familie Medici.

Acum să nu vă gândiţi că serialul este unul biografic. Nici pe departe. De fapt, cam singurul lucru pe care l-au respectat producătorii este contextul istoric… şi nici pe el în totalitate.

Leonardo din serial nu are aproape nimic în comun cu cel din realitate. Iar realitatea istorică este schimbată frecvent.

***SPOILER***

Un exemplu în acest sens este episodul 6 (cred) al primului sezon, în care da Vinci are o întrevedere cu Vlad Ţepeş… da, aţi auzit… sau citit bine. Evident, Ţepeş este prezentat mai degrabă ca Dracula. Sunt şi câteva informaţii istorice, deşi într-o mică parte greşite (Vlad NU  a fost prinţul Transilvaniei…). Oricum, domnitorul valah se autodescrie ca fiind un slujitor al lui Lucifer, care l-a ajutat, se pare, să scape din temniţele turcilor. Se face o referire la cetatea Poenari, unde se desfăşoară întâlnirea, care nu seamănă cu cel din realitate, iar ţinuturile peste care domneşte Ţepeş sunt veşnic întunecate şi sinistre. BUHUHU!

***SPOLER***

Cu toate acestea, serialul s-a dovedit a fi supercaptivant. Am urmărit toate cele 8 episoade ale primului sezon într-o zi, ceea ce spune multe, având în vedere că am un deficit de atenţie. Sezonul al doilea va debuta în aprilie anul viitor.da-vincis-demons-573275l

Din distribuţie fac parte Tom Riley, Laura Haddock (da, salivăm deja :)) şi Gregg Chillin, iar regia a fost asigurată în mare parte de David S. Goyer, cunoscut pentru munca sa în universul DC Comics (THE DARK KNIGHT & MAN OF STEEL).

Vizual, DA VINCI’S e un festin, chiar dacă nu respectă neaapărat convenţiile vremii: de exemplu, vestimentaţia pare luată dintr-un magazin şic din zilele noastre. Dar asta nu schimbă faptul că, luate în totalitate, scenele arată foarte mişto.  

Ca un plus, descrierea de pe Cinemagia sună cam aşa:

Serialul urmăreşte poveştile nespuse despre viaţa lui Leonardo Da Vinci în anii săi petrecuţi în Florenţa Renascentistă. În vârstă de 25 de ani, artist, inventator, spadasin, amant, visător şi idealist, el se lupta cu graniţele propriului său timp şi realităţi, pe măsură ce începe nu numai să vadă viitorul, dar să-l şi inventeze.

Nu prea mult, dar te face curios… sau cel puţin m-a făcut pe mine.

Ca un avertisment de final, dacă sunteţi pudici nu încercaţi să urmăriţi. DA VINCI’S DEMONS este o producţie în genul GAME OF THRONES sau SPARTACUS, deci e ceva conţinut pentru adulţi pe-acolo. Hmm… dar când a oprit asta pe cineva? 🙂

Da Vinci’s Demons trailer

THE HOBBIT: THE DESOLATION OF SMAUG – trailer #1 !!!

the-hobbit-the-desolation-of-smaug-poster

Astăzi Warner Bros Pictures a eliberat primul trailer pentru a doua parte din trilogia THE HOBBIT: THE DESOLATION OF SMAUG, care va rula în cinematografele din lumea întreagă începând cu 13 decembrie 2013. And damn, that looks gorgeous!

The Hobbit: Desolation of Smaug – trailer #1

MELANCOLICA MOARTE A BĂIATULUI-STRIDIE, de Tim Burton

978-973-50-2429-1Ţin să menţionez încă de la început că aceasta va fi o recenzie destul de scurtă, având în vedere că întregul volum scris de Tim Burton poate fi citit în maxim 20 minute. În mod normal, nu m-aş fi chinuit să scriu un articol despre o astfel de carte, dar versurile cuprinse în MELANCOLICA MOARTE A BĂIATULUI-STRIDIE sunt, după câteva momente de gândire, mult mai adânci decât dau impresia la prima vedere.

Ca un mare fan al regizorului şi scenaristului Tim Burton, am fost surprins să aflu că este şi scriitor. Am primit cartea cadou, deci pe această cale ţin să mulţumesc persoanei respective. Revenind la volumul de faţa, universul literar al lui „Tim cel Crud” nu este foarte diferit de cel cinematografic. Personajele întâmplărilor sunt neobişnuite, inadaptate, stranii şi sfârşesc adesea tragic. Dintre ele, cele care mai interesante mi s-au părut Băiatul-stridie, protagonistul uneia dintre întâmplări, Voodooţica, Băiatul cu piroane în ochi şi Mumiuţul. Deşi la început ai avea tendinţa să râzi de numele personajelor, aventurile lor îţi dau o impresie diametral opusă.

Una dintre temele care se reiau cel mai des este, în mod destul de tulburător, cea a copiilor nedoriţi sau abandonaţi; povestea Băiatului-stridie, spre exemplu, devorat de propriul tată pe motiv că „se spune că stridiile-s afrodisiac”, îţi lasă un gust amar.

Cartea este memorabilă nu numai pentru versuri însă, ci şi pentru ilustraţiile realizate tot de Tim Burton, care însoţesc fiecare scenă şi care mi-au amintit cumva de filmul animat FRANKENWEENIE al aceluiaşi regizor.

Deci, dacă daţi întâmplător peste volum şi aveţi nevoie de câteva minute de relaxare, nu ezitaţi!

Melancolica moarte a băiatului-stridie exprimă cu intensitate suferinţa unui adolescent marginalizat. Ca şi filmele sale, poemele lui Tim Burton reuşesc să fie deopotrivă copilăreşti şi sofisticate, împletind inocenţa cu macabrul.”

(New York Times)

„În maniera povestirilor unor Shel Silverstein, Roald Dahl sau Edward Gorey – dar provenind dintr-un şi mai perfid tărîm al fanteziei –, poveştile înfiorătoare ale lui Tim Burton invocă fantasticul cu o oarecare demenţă.”

(Entertainment Weekly)

„Copiii din poveştile acestui Tim cel Crud – «părintele» lui Edward Omul-Foarfecă, al Călăreţului fără Cap şi al Miresei-cadavru – sînt bizare bricolaje a două lumi. Pe jumătate minerale, obiecte, plante sau moluşte, condamnaţi la diferenţă, la batjocură şi, în cele din urmă, la crude morţi premature, personajele lui Burton sînt, de fapt, epifanii infantile care incomodează şi stînjenesc prin stranietatea lor. Proscrişi încă de la naştere, aceşti monstruleţi mecanomorfi, aceşti alieni candizi, aceste deşeuri cu suflet copilăresc în izolare şi singurătate. Normalitatea le face rău, iar oamenii nu ştiu să-i iubească pe cei care nu le seamănă.”

(Marius Chivu)

Titlul original: The Melancholy Death of Oyster Boy & Other Stories

Titlul românesc: Melancolica moarte a Băiatului-stridie şi alte istorii

Autor: Tim Burton

Editura românească: Humanitas

Traducător: Marius Chivu

Nota dată de mine: 6,5/10

THE SPOOK’S BLOOD (SÂNGELE VRACIULUI), de Joseph Delaney

the-spooks-blood-book-10

Pentru început, salutări tuturor! Numele meu este Andrei şi probabil mă veţi mai vedea pe aici de acum înainte. Sunt nou la capitolul recenzii, aşa că fiţi blânzi :).

Acum, revenind la carte, am cumpărat-o de curând şi am citit-o în timp record. Nici nu e de mirare, având în vedere că a zecea carte din CRONICILE WARDSTONE e plină de aventură şi de acţiune, ca de altfel toate romanele lui Delaney. De asemenea, ţin să menţionez ca lecturarea cărţii în engleza a fost o idee cât se poate de bună. Poate că e varianta mai dificilă, dar originalul e, ca de obicei, cel mai bun.

În ceea ce priveşte povestea propriu-zisă, în acest  volum Tom, alături de Vraci  şi de Alice, se întoarce din Irlanda în Comitat, după aventurile care l-au condus la Sabia Destinului (cred că asta e traducerea pentru the Destiny Blade) – care va avea un rol de jucat şi în cartea de faţa.

Volumul debutează cu imaginea Comitatului, sau a ceea ce a mai rămas din el în urma războiului. Cei trei reconstruiesc locuinţa distrusă a Vraciului, iar conflictul real începe în momentul în care în scenă apare unul dintre foştii ucenici ai Vraciului, Judd, care se dovedeşte a nu fi chiar ceea ce pare. Povestea îi poartă pe eroii noştri (scuzaţi formularea-clişeu), în cele din urmă, într-o confruntare cu un grup de vrăjitoare, originare din România (!!!), ce doresc trezirea lui Sisicoi (dubios nume), un vampir străvechi şi unul dintre cei mai puternici slujitori ai Diavolului.

Ceea ce atrage cel mai mult la SÂNGELE VRACIULUI, zic eu, sunt mizele foarte mari şi urmările anumitor acţiuni, unele de-a dreptul şocante şi implicând personajele principale care, de obicei, au parte de un anumit statut de siguranţă (fără să ofer vreun spoiler, vă invit să priviţi imaginea Vraciului de pe copertă).

În volum apar personaje noi şi vechi, unele pentru a oferi avertismente (care nu sunt chiar atât de surprinzătoare, deşi rămân la fel de şocante – iar aici vorbim despre Alice), iar altele pentru a le primi; unele pentru a întinde capcane, iar altele pentru a le cădea pradă.

Acţiunea e bine dozată, Delaney scrie la fel de bine ca întotdeauna, deci per total avem aici un volum grozav! Mai multe nu vă spun. Vă rămâne vouă să cumpăraţi cartea şi să o citiţi. Până atunci vă las (sper eu) entuziasmaţi!

Titlul original: THE SPOOK’S BLOOD

Titlul în română: SÂNGELE VRACIULUI

Editura (la care se va publica probabil prin toamnă, odată cu filmul după prima carte): Corint Junior

Autor recenzie: Andrei

THE HOBBIT: AN UNEXPECTED JOURNEY a fost neaşteptat de…

the-hobbit-an-unexpected-journey-247000lEi, nu pot decât să-i spun EPIC! Acum vreo două săptămâni începusem să am îndoieli cu privire la acest film din mai multe motive: sursa pentru film nu era atât de…  glorioasă ca pentru LOTR, iar carticica asta de 300 şi ceva de pagini, numită THE HOBBIT, era împărţită în trei filme. Mi se părea prea mult, în ciuda faptului că se adăugau spre ecranizare şi apendicele de la STĂPÂNUL INELELOR. În plus, criticii nu păreau prea încântaţi de film. Aşa că aveam low expectations.

Asta a fost marea mea greşeală. Primul semn bun a apărut cu o săptămână înainte, când mi-am făcut rezervările. În ciuda faptului că showtime-ul la care am participat eu, de la 13:50, nu era chiar plin, cele de seara erau full, lucru pe care nu l-am mai întâlnit la niciun alt film, fie el THE DARK KNIGHT RISES, THE AVENGERS, PIRAŢII DIN CARAIBE sau HARRY POTTER.

Al doilea semn bun a fost când filmul de aproape trei ore a început. Pur şi simplu m-a cuprins acea stare destul de specifică de mulţumire pe care o am de fiecare dată când urmăresc seria LOTR.

Aşa, acum recenzia propriu-zisă: primul lucru care te izbeşte la filmul ăsta sunt efectele speciale excepţionale, lucru cu care eşti bombardat încă din primele minute, când dragonul Smaug distruge oraşul gnomilor de sub munte (imaginile sunt atât de bine realizate şi 3D-ul e lucrat fenomenal, astfel că îţi ia respiraţia). Efectele şi felul magnific în care Peter Jackson a filmat panoramele din Noua Zeelandă continuă pe parcurs.

Un al doilea lucru bun: începutul, pentru care atât de mulţi critici se plângeau, nu mi s-a părut deloc plictisitor. Fixează acţiunea, introduce personajele şi miza şi, odată ce Bilbo Baggins porneşte în aventura sa, ritmul alert nu mai dispare până la final.

Jocul actoricesc este cum m-am aşteptat (în privinţa asta nu m-am îngrijorat niciodată): minunat! Pe lângă faptul ca se reîntorc actorii the_hobbit_2-1366x768care i-au interpretat pe Gandalf, Gollum, Galadriel, Elrod şi alţii (printre care şi cei care i-au pus pentru prima oara pe ecrane pe Bilbo şi Frodo), îl avem pe Martin Freeman care joacă excepţional în rolul tânărului Bilbo.

Fondul muzical este o altă minunăţie, acelaşi Howard Shore, care a compus muzica pentru primele trei filme revenind şi pentru acesta.

Finalul este un plus major faţă de celelalte ecranizări LOTR, lăsându-te pur şi simplu înfometat pentru următorul film, care o să apară abia la anul în decembrie.

Pentru o comparaţie, THE HOBBIT: AN UNEXPECTED JOURNEY este de dpearte cel mai bun film al anului (pe locul doi fiind THE DARK KNIGHT RISES, cel puţin pentru mine). În privinţa calităţii, întrece primul şi al doilea film din seria STÎPÂNUL INELELOR, iar pe al treilea îl învinge la capitolul prezentare şi efecte speciale. Deci, per total, primul THE HOBBIT mi s-a părut mai bun decât FRAŢIA INELULUI şi CELE DOUĂ TURNURI, dar pierde în faţa ÎNTOARCERII REGELUI (la capitolul poveste, ceea ce e şi de înţeles, având în vedere că este transpunerea pe ecran doar 6 capitole din cartea lui J.R.R. Tolkien).

Concluzia: ce mai aşteptaţi?! Go and see it now!

Multe şi adunate…

Din titlu cred ca toata lumea si-a dat seama ca postul acesta va fi un gen de amestec de de toate cu putina sare si piper, sau fara, daca preferati. Motivul pentru care le arunc la gramada e ca pur si simplu nu mai am timp sa scriu cate un articol separat pentru fiecare chestiuta in parte, so here goes:

1. A apărut HOTEL TRANSYLVANIA. Acum trebuie sa stiti ca eu nu-s un mare fan al filmelor de animatie, dar asta arata ATÂT DE BINE! Pe lânga faptul că îl găsesc teribil de amuzant, pana şi premiza este foarte originală. Deci, dacă aveţi timp, mergeţi la cinema. Chiar merită banii de bilet (chit că-i 3D şi de, tre’ să coste mai mult).

Hotel Tranylvania trailer

2. Săptămâna care vine apare un alt film animat, FRANKENWEENIE. Producţia nu pare nici pe departe atât de atractivă ca prima, dar este în regia lui Tim Burton, so probably it’s more than meets the eye.

Frankenweenie trailer

3. A apărut RESIDENT EVIL 5: RETRIBUTION (3D). Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii. O franciza genială, iar din trailer filmul promite multe.

Resident Evil: Retribution trailer

4. De asemenea, un alt film pe care îl aştept foarte mult (poate că cel mai aşteptat al sfârşitului de an, după THE HOBBIT 1) este THE CLOUD ATLAS, o ecranizare făcută după o carte omonimă, apărută şi la noi pe la editura Trei, cred (sper să nu greşesc).

Cloud Atlas triler

5. O recomandare, pentru că nu ştiu cum să-i spun altfel, pentru împătimiţii literaturii horror: încercaţi John Saul! Merită (în special UMBRA şi CREATURA)! Dar, pe de altă parte, dacî va place horror-ul probabil deja aţi citit cărţile astea… oricum 🙂

6. Nou trailer THE HOBBIT (one word: AWESOME!):

7. A apărut primul număr al REVISTEI DE SUSPANS! Pentru mai multe detalii, click pe numele editorialului.

8. Pentru cine are chef de ceva  fantasy/ horror/ crime/ thriller, puteţi intra aici, pentru a citi partea a doua şi ultima a povestirii Sânge, lacrimi şi aur… (pe scurt – despre nemurire şi preţul ei), pe revista Suspans.ro sau aici, pentru Străinul (I) (o poveste despre… ei, demoni la răscruce şi pacte), pe Revista de suspans.

Ştiu sigur că am uitat ceva, dar eventual o să revin cu un update. And that’s all, folks!

SILENT HILL: Revelation 3D – în curând… sau nu?

De obicei nu sunt foarte entuziasmat de trailer-ele filmelor horror pentru simplul motiv că de obicei (din nou!), chiar şi când trailer-ul nu arată imposibil de idiot, filmul este de mult mai slab decât cele 2 minute de pe youtube. Dar când am văzut secvenţele din partea a doua din SILENT HILL… OMFG OMFG OMFG OMFG!!! Mda, cam asta a fost reacţia mea. Şi nu numai pentru că primul film e cel mai genial horror pe care l-am văzut vreodată… bine, a fost şi ăsta un motiv, dar ce naiba, trailer mai bad ass ca asta n-am mai vazut de mult. So… ENJOY!

P.S. – Se pare că CineMagia nu are nicio dată de lansare a filmului în România, chiar dacă în US va apărea de Halloween. Trei cuvinte: WTF (sau, mă rog, iniţialele lor)!!! Cel puţin există internetul…

TWILIGHT: Breaking Dawn Part II final trailer

Deşi nu credeam c-o să spun prea curând (de fapt niciodată!) aşa ceva – uite un trailer la un film TWILIGHT care chiar mă face sa vreau să văd filmul! Trecând peste prima parte a trailer-ului, care seamănă destul de mult cu celelalte filme (sau cel putin cu primul, având în vedere că pe restul, uitându-mă doar la trailer, am decis să nu le vizionez), lucrurile arată surprinzător de bine. De fapt primul lucru care m-a făcut să cred că filmul nu va fi atât de… cheesy ca celelalte a fost faptul că am aflat că finalul a fost modificat faţă de carte (şi hai să fim serioşi, orice final ar fi mai bun decât ăla!). În plus, cică mor mai multe personaje. Deci… yes!

Acum: merită să mergi la cinema pentru ultimul film din serie? Asta rămâne de văzut.