Cu încă o carte din seria TUNELE terminată, ai putea spune ca devine din ce in ce mai bine. Insa, dupa lecturarea cartii, iti dai seama ca exista si cateva minusuri. Sunt ele eclipsate aproape in totalitate de marile plusuri şi totuşi există. Dar s-o luăm cu începutul.
Actiunea se structurează pe mai multe planuri, cartea debutând aproximativ din locul unde se încheiase precedenta, cu cele două gemene Rebecca (care si de-a lungul acestui volum s-au dovedit a fi personajele mele preferate), una dintre ele grav rănită. După mai multe peripeţii, ele ajung în Noua Germanie, o imeansă aşezare construită la ordinul conducatorului Germaniei Naziste, Herr Hitler, în acea lume din interiorul lumii. După un anumit timp, în peisaj îşi face apariţia, în sprijinul celor două fete Styx, o întregă armată de Limitatori, soldati special pregatiti pentru supravegherea Adâncurilor. Şi de aici va puteti imagina ce s-a intamplat…
Oricum, daca veti citi romanul, veti descoperi ca lucrurile nu sunt atat de simple si asta pentru ca planurile celor doua surori se intersectează inevitabil cu cele ale lui Will, ale tatălui acestuia, Dr. Burrows, alaturi de care se afla Elliott. Şi se ajunge la o mare încurcătură, în vârful unei piramide la fel de mari, survolată de maşinării puţin mai mici şi colcăind de bizare fiinte asemenatoare copacilor. Nu, nu va faceti griji, nici nu ma astept sa intelegeti. Trebuie retinut doar ca originalitatea de care dau dovadă autorii este uluitoare.
Ce-l de-al treilea plan şi cel care cred ca mi-a placut cel mai mult îi are ca protagonisti pe Drake, Chester şi Eddie, un Styx răzvratit (sau asa pare) si tatăl lui Elliott. Cum nimic nu prea merge bine în lumea din interiorul Pământului, la fel se precipită lucrurile, poate chiar mai mult, şi în Suprasol. De această dată familia lui Chester se află într-un pericol de moarte, iar virusul Dominion trebuie distrus odată pentru totdeauna. Dar nimic nu merge ca pe roate şi de aici un lung şir de conflicte care te fac la un moment dat sa te intrebi cum poate o lucrare de fictiune sa fie atat de realista!
Al patrulea si ultimul plan îi apartine doamnei Burrows. Da, ati auzit bine, ba, în plus, acest personaj îşi face destul de puternic simtita prezenta de-a lungul romanului, trecand printr-o transformare care te lasa efectiv cu gura cascata!
Legat de final nu va dezvalui nimic, decat ca sfarsitul capitolului 36 este pur si simplu memorabil (nu-mi vine sa cred cat am putut sa rad!), iar epilogul desemnează adevăratul început al sfârşitului!
Asa, acum ca ati aflat cate ceva despre carte, e timpul sa va spun despre acele minusuri.
Pentru cineva care nu a citit primele trei carti din serie, nu va parea nimic neobsnuit, insa pentru o persona care a facut-o, primul lucru care va sari în ochi este traducerea. Bine, nu în primele zece pagini, ci pe parcurs. Se vede stilul usor diferit, parca mai putin cursiv si pe altocuri teribil de întortocheat, de trebuie să reiei propozitia de cateva ori ca sa pricepi mesajul. Prin urmare, am simtit lipsa lui Dan Dobos, lucru la care, sincer, ma asteptam!
Al doilea minus al cartii, si cred ca ultimul despre care voi vorbi, este acela ca in cazul volumului de fata Roderick Gordon, pentru ca lui ii apartin de fapt drepturile de autor, a tins spre descriptivitate, lucru de care, intr-adevar, este nevoie, insa la un moment dat am ajuns sa ma gandesc la un abuz. După cum o sa puteti observa, acest fapt este evident in special in primele 150 de pagini, actiunea intensificandu-se mai apoi şi ritmul devenind mai alert.
Per rotal, TUNELE 4: Mai aproape este un MUST HAVE pentru orice împatimit al literaturii fantasy!
Titlul original: Closer
Titlul românesc: TUNELE 4: Mai aproape
Autori: Roderick Gordin & Brian Williams
Editura originala: Chicken House
Editura romaneasca: Corint Junior
Traducatori: Sorin Petrescu şi Adrian Deliu
Nota dată de mine: + + + + + (din 5 – nu cred ca voi acorda vreodată o notă mai mica de atat unei carti din aceasta serie!!)