Lucrand la aceasta recenzie ma simt cuprins de sentimente contradictorii. Se presupune ca scriu despre o carte considerata de toti ca apartinand genului horror… oare? Nu, nu cred ca aceasta lucrare de fictiune dezbate un subiect inspaimantator. COSMAR DE INCHIRIAT descrie de fapt o tragedie, ba chiar mai mult, povestea arata in cele mai mici amanunte toate trasaturile agoniei. Da, imi imaginez ce o sa spuna majoritatea dupa ce au citi asta: „cred ca te-ai tacanit de tot!” Ei bine, ca sa dovedesc ca nu vorbesc tampenii, o sa va demonstrez ca tot ceea ce am spus este real.
Un tata artagos, o mama cat se poate de draguta si un baiat de 12 ani cu mult prea multa imaginatie… o familie ce la prima vedere pare cat se poate de normala, nu-i asa? Pai chiar este… asta pana cand se muta in Picnicul de la Willoughby, o casa sinistra situata in varful unei coline. Pe langa faptul ca in interiorul casei este intotdeauna frig, ca noaptea peretii emana o stranie lumina verzuie, ca mobilele plutesc in aer de parca ar fi pe luna, parintii lui David incep sa se comporte ca niste adolescenti, carora pudoarea le lipseste cu desavarsire. Si se intampla din ce in ce mai multe ciudatenii.
Din acest punc totul devine alert si chiar putin (atentie, am spus „putin”) infricosator. Locuitorii din orasul de la poalele colinei traiesc in teroare, o teroare ce incepe sa-l afecteze din ce in ce mai tare si pe David. Curand baiatul afla de ce toate casele din orasel sunt protejate de grilaje groase de otel si de ce toata lumea uraste straini, in special pe cei care locuiesc in misterioasa casa de pe colina… un blestem. Un blestem adus de un meteorit. Un blestem ce provocase numai nenorocire si suferinta. Un blestem din cauza caruia nenumarati fusesera macelariti si sangele acoperise pamantul.
Dar baiatul mai afla ceva… ceva si mai teribil… si mai ingrozitor: blestemul are efect numai asupra adultilor, dupa cate se opare, si ii face monstruosi, sangerosi, cruzi si nemilosi. Dar e ceva ce e si mai cumplit… exista doar un singur mod de a termina acest cosmar: monstrii trebuiesc ucisi de cineva care are acelasi sange ca si ei, cineva care sa-i indrageasca, sa-i iubeasca… Iar din acel moment, viata lui David se transforma intr-un veritabil iad. Isi vede parintii plini de sange, in ipostaze pe care alta data le-ar fi crezut imposibile, refacandu-se miraculos dupa ce fusesera gauriti de gloante si ciopartiti de explozii. Si de fiecare data sunt mai periculosi, mai malefici, pana ce ajung sa il vaneze pana si pe el.
Situatia devine si mai disperata cand isi da seama ca nu ii poate ucide. Slabiciunea il costa scump si aproape ca este omorat de locuitorii oraselului care il fac pana la urma sa-si confrunte cele mai adanci temeri si…
Dupa ce totul se termina, dupa tot acel cosmar, dupa ce fusese chinuit si nevoit sa-si omoare proprii parinti, e aruncat fara mila in ghearele matusii May, o fanatica religioasa care, dupa cum spune si baiatul la un moment dat, l-ar si pironi daca asta l-ar aduce pe calea cea dreapta.
In nenumarate randuri protagonistul isi doreste moartea, isi doreste sa scape de chinuri (atat de cele fizice, cat si cele de mentale), insa in final ajunge sa priveasca agonia ca pe o parte firesca a vietii sale. Dar cum apare intelegerea, tot atat de repede isi face simtita prezenta si dorinta de razbunare, o dorinta morbida de a face rau… si baiatul isi promite ca atunci cand ca va creste se va muta pe casa de pe colina, se va lasa intentionat atins de blestem si ii va face sa sufere… ii va macelari si sfarteca pe cei ce-l obligasera sa-si nimiceasca parintii.
Intr-adevar aveau dreptate cei care spuneau ca „BRUSSOLO este enigma imposibil de clasat a literaturii franceze, creatorul ei unic si baroc”! Da, foarte adevarat… imposibil de clasat!
Titlul original: Cauchemar a louer
Titlul ramanesc: Cosmar de inchriat
Autor: Serge Brussolo
Editura originala: Editions Gerard de Villiers
Editua romaneasca: Nemira
Traducator: Nicolae Constantinescu
Nota data de mine: + + + + (din 5)
Book's Kingdom 